R: Doamnă profesor Steinberg, de ce Noua Acropolă, o asociaţie culturală şi filosofică, realizează activităţi în societate?

D.S.G.: În primul rând deoarece considerăm că filosofia cuprinde absolut toate activităţile umane. Dragostea pentru cunoaştere, căutarea rădăcinilor lucrurilor create de fiinţa umană nu poate neglija cultura şi nici alte aspecte al creaţiei umane. De aceea, activităţile culturale nu se pot referi doar la cultura înţeleasă în sens restrâns, la aspectul său temporal, efemer, ci şi la aspectul intern, profund, care revelează ceea ce gândeşte şi simte omul, ceea ce a gândit şi a simţit mereu şi ceea ce va continua să se manifeste în fiinţa umană, deoarece unde există o rădăcină, se află şi arborele.

R: Ce tip de activităţi sunt cuprinse atunci în rândul celor culturale?

D.S.G.: Pe lângă o mare varietate de activităţi culturale propriu-zise, desfăşurăm şi unele foarte practice, cum ar fi voluntariatul social; acesta ne oferă posibilitatea de a intra în contact direct cu societatea, deoarece nu ne propunem să promovăm o filosofie care să îşi aibă scopul numai în ea însăşi. Din acest punct de vedere, dacă filosofia ne permite să împărtăşim cu alte fiinţe umane un destin şi anumite aspiraţii, voluntariatul arată până la ce punct filosofia dezvoltă generozitatea într-o persoană şi până la ce punct generozitatea se poate manifesta fără a aştepta vreo recompensă. De fapt, nu există o recompensă mai mare decât a te apropia de cei aflaţi în suferinţă, de cei care au nevoie de sprijin şi de o vorbă bună sau de cei care au nevoie de ajutorul material pe care îl putem acorda.

Alte activităţi sunt în mod special dedicate educaţiei, unul dintre stâlpii fundamentali ai filosofiei; edităm diverse publicaţii ce au filosofia ca axă centrală, dar în care sunt abordate de asemenea şi teme despre artă, sociologie, ficţiune, cercetare.

În fiecare an căutăm modalitatea de a coordona toate organizaţiile naţionale afiliate la O.I.N.A., încercând să punem în evidenţă un anumit element necesar în toată lumea, de exemplu dezvoltarea spiritului de toleranţă. Aceasta este modalitatea noastră de a contribui activ la promovarea drepturilor omului. Desigur, nu putem separa drepturile omului de îndatoririle sale. Dar trebuie să înţelegem că un filosof, o fiinţă care gândeşte, o fiinţă care simte are nevoie să se exprime. De aceea abordăm drepturile omului din acest punct de vedere şi scoatem în evidenţă acele personaje, acele lumini din istoria omenirii care au întâmpinat şi ele dificultăţi în a se exprima pe înţelesul societăţii, care nu au fost suficient de preţuite, nici înţelese la vremea lor şi care totuşi fac parte astăzi din bogatul tezaur al umanităţii.

Preţuim şi promovăm dreptul de a exprima, de a gândi, de a transmite idei fundamentale pentru viaţa omului. Toate acestea sunt incluse în activităţile noastre speciale anuale.

R: Ce diferenţiază atunci o asociaţie precum Noua Acropolă de o asociaţie de ajutor umanitar?

D.S.G.: Ajutorul umanitar are o sarcină foarte specifică. Înseamnă să te ocupi de necesităţile umanităţii, mai ales de cele care apar în momente specifice, când catastrofele se abat asupra unui popor, asupra unei ţări; în aceste cazuri, ajutorul umanitar se îndreaptă spre ţara, spre poporul care are nevoie de el. Pentru Noua Acropolă este specifică înglobarea activităţilor de acordare a ajutorului umanitar într-un spectru foarte amplu de acţiuni care au ca axă fundamentală filosofia, însă fără a nesocoti importanţa ajutorului umanitar. Considerăm că dacă filosofia înseamnă dragoste pentru cunoaştere, atunci înseamnă şi dragoste pentru fiinţele umane. Pe lângă sprijinul oferit în situaţii de urgenţă, există şi multe alte tipuri de ajutor umanitar, precum educaţia şi cultura, deoarece nu poate exista un viitor dacă nesocotim valoarea enormă a educaţiei.

R: Are filosofia utilitate în rezolvarea problemelor cotidiene?

D.S.G.: Da, şi chiar una foarte pregnantă. Filosofia ne ajută să ne cunoaştem pe noi înşine. Aceasta nu înseamnă a urmări doar aspectele intelectuale, cultivarea raţiunii sau dobândirea anumitor cunoştinţe filosofice şi ştiinţifice. A ne cunoaşte pe noi înşine înseamnă să ştim ce fel de oameni suntem, cum ne comportăm zilnic, ce lucruri ne afectează cel mai mult, de ce dificultăţi ne împiedicăm. De aceea, filosofia ne oferă instrumente practice pentru a ne cunoaşte pe noi înşine, instrumente cu ajutorul cărora putem rezolva micile probleme cotidiene. Ce să fac atunci când mă confrunt cu o situaţie dificilă la locul de muncă, acasă, la universitatea unde studiez, în relaţiile cu prietenii mei, în relaţiile cu persoanele pe care nu le cunosc, dar cu care aş vrea să comunic? Filosofia este şi o cheie pentru abordarea aspectelor cotidiene, poate chiar cea mai importantă, deoarece este un motor interior care ne oferă posibilitatea de a simţi că suntem responsabili noi înşine şi că putem soluţiona problemele.

R: Dată fiind situaţia îngrijorătoare a lumii, care consideraţi că sunt priorităţile omenirii?

D.S.G.: Nu putem vorbi strict despre priorităţi; vă reamintesc că filosofia este un cadru general în care îşi găseşte locul orice activitate sau interes uman. Însă, evident, există priorităţi. Dacă vorbim despre voluntariatul social, vom încerca să ne orientăm spre domeniile unde este cea mai mare nevoie de aportul nostru. Dacă se produce o catastrofă, aceasta determină în mod logic priorităţile noastre de acţiune. Însă prioritatea fundamentală este formarea umană, o formare utilă pentru întreaga viaţă, o educaţie care nu se rezumă la învăţarea raţională a unor lucruri pe care le reţinem azi, iar mâine le vom uita, ci ne ajută să trăim cu adevărat. Putem spune că filosofia este o şcoală a vieţii şi aceasta este o prioritate constantă. Cel care ştie să trăiască ştie şi să recunoască priorităţile în orice moment al existenţei sale şi îşi poate modifica direcţia şi acţiunile în funcţie de ceea ce este absolut necesar. Cred că avantajul filosofiei este acela de a nu stabili priorităţile cu prea mare anticipaţie, deoarece situaţiile concrete sunt cele care le determină.

R: Cum reuşeşte Noua Acropolă să organizeze o acţiune comună în lumea actuală, când necesităţile sunt atât de diferite, ca, de exemplu, cazul ţărilor din nord şi al celor din sud?

D.S.G.: Nu putem să nu recunoaştem că distribuţia geografică a ţărilor generează diferenţe de climă, de stil de viaţă şi aşa mai departe, dar, cum acţiunea noastră nu este îndreptată asupra diferenţelor, ci asupra asemănărilor, nu întâmpinăm nicio dificultate în a dezvolta programele şi activităţile pe care şi le propune Noua Acropolă. Tot ceea ce facem se întemeiază pe egalitatea esenţială. Noi, fiinţele umane, suntem egale în esenţă, sub aspect moral, sub aspect spiritual. Dacă acesta este elementul central în jurul căruia ne dezvoltăm activităţile, toate celelalte diferenţe devin prea puţin importante. De aceea, nu ar avea niciun sens să vorbim despre nord, sud, est sau vest.

R: V-aţi gândit la câteva direcţii de acţiune pentru următorii zece ani?

D.S.G.: Fireşte că trebuie să ne gândim, dar, în acest moment istoric, a vorbi despre o perioadă de zece ani este ca şi cum ne-am referi la un secol. Trăim într-o epocă în care totul se schimbă cu repeziciune. Timpul aleargă. În lume se produc transformări fundamentale şi, în consecinţă, este dificil să planificăm acţiuni concrete pentru următorii zece ani. Sigur este că în următorii zece, douăzeci, cincizeci sau o sută de ani vom continua să-i acordăm filosofiei valoarea ei fundamentală, posibilitatea de a ne descoperi pe noi înşine şi, mai departe, de a stabili legături cu celelalte fiinţe umane şi cu natura, de a ne integra în natură, de a trăi cu ea şi a-i fi utili, de a intra în contact cu tot ce este sacru şi important, cu tot ce este transcendental. În acest sens cu siguranţă nu putem vorbi despre un termen mediu sau lung, deoarece aceasta este viziunea fundamentală a Noii Acropole. Aşadar, în următorii zece ani ne vom adapta la schimbările cerute de timp.

R: Cine sunt voluntarii care acţionează în Noua Acropolă?

D.S.G.: Orice membru al Noii Acropole are posibilitatea, dar nu şi obligaţia de a colabora la acţiunile noastre de voluntariat social sau de orice alt tip pe care le realizăm prin formele noastre specifice de activitate. Dar cine sunt voluntarii? Orice bărbat sau femeie, indiferent de condiţia socială, statut, ţară de origine sau avere personală, poate fi voluntar. Este nevoie pur şi simplu de puţină inimă, generozitate, dorinţa de a-i ajuta pe ceilalţi, acestea fiind suficiente pentru ca cineva să devină voluntar şi să colaboreze la acţiunile pe care ni le propunem în acest sens.

R: În ultimii ani aţi călătorit în zeci de ţări. Ce v-a impresionat cel mai mult, ce învăţături aţi extras pentru organizaţia pe care o coordonaţi?

D.S.G.: A vizita multe ţări este în sine o mare învăţătură. Ne înfăţişează bogata varietate şi diversele modalităţi de exprimare existente în lume, marea creativitate prezentă în fiecare loc. Am observat modul în care fiinţele umane, indiferent de limba sau posibilităţile lor economice, indiferent de bogăţia sau de sărăcia ţării lor, pot totuşi să meargă înainte pe drumul ales şi cred că aceasta a fost o mare învăţătură. Din punctul meu de vedere, însă, fundamental este să întâlnim fiinţa, caracterul uman, în orice colţ de lume. Înseamnă să descoperim ce se află dincolo de diferenţe, dincolo de varietatea peisajului, dincolo de diversitatea dezvoltării economice a unei ţări. Sunt suficiente cinci sau zece minute de dialog autentic, de comunicare sinceră pentru a descoperi că toate fiinţele umane poartă în suflet aceleaşi căutări şi suferinţe, că au năzuinţe similare şi puncte fundamentale comune. Aceasta este experienţa mea cea mai bogată, aceea de a mă simţi acasă oriunde după numai câteva minute de contact uman sincer şi profund.

R: În opinia dumneavoastră, care sunt principalele provocări pentru tineri în acest secol?

D.S.G.: Cred că cea mai mare provocare pentru tineri va fi să descopere că au nevoie să se elibereze de dependenţele exterioare şi să înceapă să caute suport interior pentru a putea trăi în momentele dificile. În zilele noastre, datorită dezvoltării extraordinare a tehnicii, ştiinţei şi economiei în anumite regiuni ale globului, tinerii consideră că totul depinde de condiţiile exterioare şi că întotdeauna vor exista noi şi noi lucruri concrete asupra cărora se vor putea concentra şi la care vor putea recurge. Astfel, se uită faptul că marile valori se află întotdeauna în interior. Tânărul va trebui să înveţe să se cunoască şi să descopere că se va putea baza întotdeauna pe sine însuşi. În acelaşi timp, această provocare le va fi de ajutor pentru a învinge o altă problemă: teama. Azi tinerii se tem. Viitorul se prezintă ca o necunoscută. Tânărul studiază, se străduieşte să construiască o carieră mai mult sau mai puţin lungă, mai mult sau mai puţin dificilă, dar nu ştie realmente ce va putea face cu studiile sale, unde îşi va găsi un loc, pe ce drum se va putea dezvolta, ceea ce produce teamă şi incertitudine. Teama, unul dintre marile rele ale timpului nostru, va putea fi învinsă dacă se vor interioriza valorile, dacă omul în general, fie el tânăr sau adult, va căuta sprijin în propria fiinţă. Viitorul cere mult curaj, cere oameni viteji, hotărâţi, entuziaşti şi fericiţi şi cred că aceste calităţi se regăsesc în inima filosofiei.

Vă mulţumim foarte mult pentru răspunsurile dumneavoastră, doamnă profesor Guzmán.