O femeie avea două vase mari, pe care le atârna de o cobiliță. Cu ele aducea apă de la izvor. Un vas era bun, pe când celălalt era crăpat și pierdea pe drum jumătate din apă. Vasul cel bun era mândru de realizările sale.

Într-o zi, vasul crăpat a prins curaj și a zis:

- Mă simt atât de rușinat! Crăpătura face ca apa să se scurgă pe tot drumul!

Bătrâna a zâmbit:

- Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, însă pe cealaltă nu? Eu știam defectul tău și am plantat semințe de flori pe partea ta a potecii. În fiecare zi, tu le uzi. Eu culeg aceste flori care îmi fac casa mai frumoasă! Fiecare trebuie să lucreze după puterile sale; și pierderile sale vor fi câștiguri nemăsurate, aducând viață și bucurie tuturor, făcându-l și pe el nemuritor.