Artă și dezvoltare umană

În ultimele luni am organizat o serie de trei ateliere de pictură corelate cu subiecte de dezvoltare umană. În cadrul fiecărei întâlniri a fost pictată o reproducere arheologică realizată în atelierul nostru Atena și am discutat pe tema unui subiect central corelat cu mesajul basoreliefului pictat. Întâlnirile s-au desfășurat la două săptămâni distanța una de cealaltă, timp în care participanților li s-au oferit exerciții de reflecție despre fiecare temă.

La primul atelier am pictat basorelieful “Ochiul lui Horus”, iar dialogul a fost orientat spre a identifica modalitatea în care putem înțelege cine suntem cu adevărat dincolo de numeroasele stări și dorințe schimbătoare. Discuția a pornit de la volumul profesoarei Delia Steinberg Guzmán “Ce facem cu mintea și cu inima?”.

A doua întâlnire a avut o abordare mai pragmatică. Am pictat porțiunea din Papirusul Ani numită Marea Judecată și ne-am concentrat pe a observa cu atenție automatismele proprii: automatisme emoționale cum ar fi tendința de a păstra supărări sau ranchiună pentru o perioadă lungă de timp sau refuzul lucrurilor noi din cauza fricilor iraționale și automatisme mentale ca de exemplu a spune “Nu am timp” sau “Nu sunt capabil”, tendința de a considera că perspectiva noastră este cea reală sau diverse prejudecăți.

Am încheiat seria întâlnirilor observând cum se manifestă în interior frica, înțelegând ce daune produce și care sunt principalele greșeli în gândire care-i permit să fie atât de puternică. Am rememorat idei cheie din filosofia moralei: diferențiază între ceea ce ține de tine și ceea ce nu depinde de tine, acceptă ceea ce nu poți schimba, fii conștient de ceea ce e efemer și învață să valorifici ceea ce e durabil.

Citatul central al întâlnirii și mesajul de încheiere a seriei a fost “Să găsim măsura ce ni e potrivește și ne dă demnitate, să fim mai mult înainte de a dori să avem mai mult.” – Delia Steinberg Guzmán