Într-o bună zi, după o masă copioasă, regele junglei dormea liniștit. Tot pe atunci, micuțul șoricel se juca fără grijă. I s-a părut nemaipomenită coada leului și începu să urce și să coboare pe aceasta ca pe tobogan. Leul se trezi agitat și nervos și-l prinse pe șoricel dintr-o mișcare. Șoricelul, îngrozit și speriat de mânia leului, începu să-i ceară iertare, promițându-i că dacă îi va cruța viața, vor rămâne prieteni pentru totdeauna.

Leului i se făcu milă de șoricel și, amuzat fiind de gândurile acestuia, îi redă libertatea spunând:

- Te iert, mic șoricel, chiar dacă n-ai să-mi poți întoarce nicicând favoarea. Ce-ar putea face un șoricel minuscul și plăpând ca tine pentru un animal atat de mare și fioros ca mine!?

Șoricelul îi multumi leului pentru bunătatea și milostivire și își văzu de drum și joacă.

Câteva zile mai târziu leul fu prins în capcana unor vânători. În zadar a încercat leul să se elibereze de lațurile care-i strângeau întreg corpul; răgea cu putere și toate animalele junglei, chiar și neînsemnatul șoricel, auziră strigătul de neputință al acestuia.

Șoricelul a alergat repede la leu și, fără întârziere, a început să ronțăie frânghiile cu dinții lui mici și ascuțiți, eliberându-l astfel pe atotputernicul rege.

- N-aș fi crezut că mi-ai putea fi de ajutor vreodată, șoricelule! Iar astăzi ai reușit să-mi salvezi viața! spuse leul înclinându-se.

- Mărite, rege, numai viața ne poate arăta măreția înțelepciunii, puterea destinului și forța întâmplării. Căci ele vin adesea puternice, ca tine, dar, tainele lor rămân nevăzute, ca mine.