Democrit, filosof grec presocratic, a trăit între 460-370 î.Hr. și este considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai curentului filosofic atomist, fondat de Leucip.

Încercând să se apropie de înțelegerea legilor naturii și a cauzelor, Democrit a căutat să acopere cele mai semnificative domenii de cercetare din vremea sa: cosmologie, fizică, botanică, zoologie, geografie, matematică, medicină, psihologie, gramatică, muzică, afirmând „Prefer să descopăr o singură explicație cauzală decât să ajung regele Persiei”.

Biografie

S-a născut în 460 î.Hr. în orașul Abdera, pe coastele Traciei, într-o familie bogată și influentă. A primit o educație aleasă, fiind instruit în diferite ramuri ale filosofiei și științelor, precum matematică, astronomie, fizică, științele naturii. A frecventat cursurile lui Leucip, devenind cel mai apropiat discipol al acestuia. A întreprins numeroase călătorii de studii în Egipt, Persia, Etiopia și India. A fost un admirator al pitagoreicilor și s-a inspirat din ideile lui Pitagora. Faptul că și-a petrecut o mare parte din viață călătorind și învățând l-a determinat să considere că patria unui om rațional, a unui filosof, este Lumea întreagă. Spre sfârşitul vieţii s-a întors la Abdera, unde își pierduse calitatea de cetățean din cauză că îşi cheltuise în multele sale peregrinări averea moștenită. După lectura publică a uneia dintre operele sale, concetățenii au decis să-i restituie suma cheltuită în călătorii, ca o recunoaștere a valorii învățăturilor sale.

Opera

A redactat peste 50 de tratate, din care s-au păstrat doar fragmente. Cele mai importante lucrări ale sale sunt: Mica cosmologie, Marea cosmologie, Despre dispoziția sufletească a înțeleptului, Despre geometrie, Numere, Pitagora.

Doctrina

O mare parte din doctrina lui Democrit se referă la teoria atomistă, dar include și teme despre Univers, științele naturii, morală, societatea umană.

Teoria atomistă

După Democrit, realitatea are două aspecte: existența și Ființa. Existența se compune dintr-o infinitate de substanțe infime, indivizibile, impenetrabile, nenăscute și nepieritoare, eterne, lipsite de calități sensibile, pe care el le numește atomi.

Atomul din concepţia lui Democrit nu neagă Entitatea sau Fiinţa, ci reprezintă ultima particulă la care se poate reduce natura manifestă. Atomii sunt cristalizări ale Ființei (sau, altfel spus, fenomene ale spiritului). Atomii se află în permanentă mișcare şi în virtutea acestei mişcări se unesc unii cu alții și se despart în permanență. Nu sunt identici între ei, ci au forme diferite şi densităţi diferite, iar obiectele se deosebesc unele de altele ca urmare a combinaţiei dintre atomi cu calităţi diferite. Astfel, corpurile solide se constituie prin atracţia puternică dintre un tip de atomi predispuşi a forma legături între ei prin „cârlige”, iar materialele lichide sunt alcătuite din atomi sferici care alunecă unii peste ceilalţi. Atomii cei mai grei au constituit pământul, iar cei mai ușori au constituit cerul, aerul și focul. Sufletul uman este și el compus din atomi, foarte puţin denşi, cu calităţi asemănătoare focului. Atomii nu au proprietăţi fizice efective, cum ar fi culoare sau miros, ci prin combinaţia lor se creează o serie de iluzii pe care noi le atribuim lucrurilor, însă acestea nu sunt decât convenţii subiective, adevărul nefiind accesibil direct percepţiei noastre. Se regăsesc aşadar în atomismul lui Democrit ideile lui Parmenide, potrivit căruia simţurile nu pot percepe vreodată esenţa lucrurilor, ci doar prin raţiune se poate ajunge la aceasta.

Despre morală, stat și societate

Doctrina filosofică a lui Democrit promovează conduita etică, menită să-i asigure omului împlinirea atât la nivel individual, cât și colectiv. Educația joacă un rol important în formația morală. Democrit consideră statul instituția supremă și integratoare și de aceea interesele acestuia ar trebui să aibă prioritate în fața intereselor personale. Un stat bine guvernat își poate proteja cetățenii, asigurându-i fiecăruia o poziție activă, un rol și o responsabilitate în acord cu meritele demonstrate prin participarea la viața socială.

Pornind de la ideea potrivit căreia toate acțiunile au o cauză și o necesitate, îmbinată cu viziunea asupra sufletului constituit din atomi de o natură mai subtilă decât cei ai corpului, Democrit consideră că omul trebuie să acorde întâietate necesităților sufletului și nu celor puse în evidenţă de simțuri.

În viziunea lui, scopul vieții umane este dobândirea fericirii, pe care o asociază cu înțelepciunea, adică liniște sufletească, echilibru și stăpânire de sine. Acestea sunt rezultatul unei vieți ordonate, moderate, la fel cum și atomii se organizează și se moderează reciproc din clipa în care se unesc. Binele și răul nu trebuie căutate în exterior, ci în interiorul ființei umane. Pentru a înțelege aceste două concepte și modul în care se manifestă în lume, un om trebuie mai întâi să le descopere în sine. Din perspectiva lui Democrit, practica virtuților este o cale sigură către fericire.

Teoria despre atomi elaborată de Leucip și dezvoltată de Democrit a fost preluată de Epicur şi de Aristotel şi ulterior a deschis o cale de gândire științifică modernă începând cu secolul XVII.