Am deschis seria conferințelor de primăvară-vară 2019 cu un clasic al filosofiei, Platon. Conferinţa cu titlul ,,Ieşirea din Peşteră” a avut loc pe 20 ianuarie la Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie din Constanţa.

În peştera lui Platon oamenii sunt legaţi de scaune, în întuneric, cu faţa către un perete pe care sunt proiectate umbre provenind de dincolo de încăperea în care se află. Oamenii nu pot vedea persoanele şi obiectele de la care provin umbrele, nici focul care le proiectează, însă prin voinţă își pot desface legăturile şi pot porni pe drumul către ieşirea din Peşteră. Astfel, ei vor vedea focul, pe cei care îl ţin aprins, ce se află dincolo de umbre şi, în final, lumina soarelui, atunci  când vor fi afară.

Într-una din cheile de interpretare, mitul vorbește despre drumul spre cunoaștere. Peştera reprezintă realitatea la care se raportează  omul atunci când nu depune eforturi conştiente şi susţinute de a înţelege lumea şi de a îşi depăşi condiţia. Deseori, limitele sunt impuse din exterior însă lupta de a depăşi aceste limite este, în mod essential, un proces interior, de care fiecare dintre noi este responsabil. Asta presupune ca omul să pună la îndoială ceea ce crede că vede şi ceea ce crede că ştie, într-un neobosit drum spre o cunoaştere dincolo de aparenţe.

Fiecare dintre noi se poate raporta la acest mit, la drumul către Lumină sau Adevăr. Cărarea ascendentă presupune anumite trepte, etape, obstacole şi, nu în ultimul rând, o sinceră dorinţă în a o parcurge. Prin acest drum oamenii se vor elibera de aparenţe, de lucrurile care îi ţin legaţi de o reprezentare înşelătoare a realităţii, de propriile limite.

Un rol foarte important în acest proces îl au cei care au reuşit să parcurgă drumul către exterior şi vor reveni pentru a îi ajuta şi pe ceilalţi în acest demers. Aceasta fiindcă  în viaţă avem nevoie de ghidare din partea celor mai experimentaţi şi cu o cunoaştere mai vastă.

Aşadar, omul are două îndatoriri: să se elibereze pe sine în ciuda obstacolelor întâlnite, fără a deveni orb atunci când trece de la întuneric în lumină şi invers, şi să îi ajute şi pe alţii în a se elibera împărtăşind cu aceştia cunoaşterea dobândită prin eforturile personale. Abia apoi Omul va fi liber.