Filosof stoic, al cărui nume în limba greacă înseamnă „al lui Poseidon”, a trăit între anii 135 – 51 î.Hr., fiind considerat ultimul filosof elenistic. Personalitate enciclopedică, s-a remarcat de asemenea ca om de știință, cu cercetări în astronomie, geografie, fizică, dar și ca profesor, istoric și politician.

Biografia

S-a născut la Apamea, în Siria. A studiat în Școala stoică din Atena, ca discipol al lui Panaetius. Posidonius a integrat în gândirea sa și numeroase elemente din filosofia lui Platon și a lui Aristotel.

În jurul anului 95 s-a mutat în Rodos, oraș renumit la vremea respectivă în domeniul cercetării științifice. A condus Școala de filosofie stoică din Rodos, dar a deținut și funcția de Prytaneis (președinte), cea mai înaltă a distincție a orașului, contribuind la stabilizarea puterii într-o perioadă istorică dificilă, precum și la dezvoltarea în continuare a cercetării științifice. A fost ambasador la Roma între anii 87 și 86 î. Hr. Cicero și Pompei i-au fost prieteni și au învățat de la el. A întreprins multe călătorii: în Peninsula Iberică, Italia, Sicilia, Dalmația, Liguria, Africa de Nord și pe malurile estice ale Mării Adriatice. S-a remarcat printr-o ținută de mare demnitate, fiind totodată un om înzestrat cu un viu simț al umorului și foarte carismatic.

Opera

A fost considerat cel mai erudit personaj al vremii sale, dar din numeroasele lui lucrări s-au păstrat doar câteva fragmente, fiind cunoscut mai degrabă prin menționarea ideilor sale de către alți autori ca Cicero, Strabon, Seneca, Galen. Scopul operei sale a fost acela de a crea un sistem unificat de înțelegere a Universului, precum şi a intelectului și comportamentului uman. Pentru Posidonius, filosofia era știința supremă, ei subordonându-i-se toate celelalte.

Filosofie

A utilizat clasificarea stoică a filosofiei în cele trei părți: fizica (filosofia naturală, incluzând metafizica și teologia), logica (incluzând dialectica) și etica. Aceste trei categorii erau considerate elemente inseparabile și interdependente. Acest întreg a fost comparat cu o ființă vie: fizica reprezintă carnea și sângele, logica este echivalentă oaselor și tendoanelor care țin organismul împreună, iar etica, cea mai importantă parte, corespunde sufletului. Universul în ansamblul său este interconectat, ca un organism uriaș, printr-o forță de simpatie cosmică.

Cu o atitudine eclectică, Posidonius a promovat ideea lui Platon conform căreia pasiunile sunt inerente naturii umane. Funcția eticii este de a le gestiona și de a restabili rațiunea ca facultate dominantă. Practica virtuților este o cale sigură spre înțelepciune și fericire. Dualismul și subordonarea ierarhică naturală sunt caracteristica principală a gândirii lui Posidonius, manifestată la toate nivelurile: pasiunea urmează înțelegerea rațională, materia se subordonează spiritului, acțiunea succedă contemplației.

În domeniul fizicii, Posidonius a susținut teoria atracției cosmice, relaționarea organică a tuturor fenomenelor lumii, de la cer la pământ, într-un sistem organic rațional.

Astronomie

Posidonius a avansat teoria potrivit căreia Soarele emană o forță vitală care pătrunde Pământul.

A reușit să calculeze cu destul de mare precizie circumferința Pământului și distanța de la acesta la Soare. A calculat de asemenea distanța până la Lună și dimensiunea acesteia.

Conform afirmațiilor lui Cicero, planetariul construit de Posidonius prezenta mișcările diurne ale Soarelui, Lunii și ale celor cinci planete cunoscute atunci.

Geografie și geologie

Harta lumii desenată de cartografii Petrus Bertius și Melchior Tavernier în 1628 a avut ca sursă de inspirație harta concepută de Posidonius.

A înregistrat observații cu privire la activitatea vulcanilor și a cutremurelor din nordul Siciliei.

Renumele lui Posidonius a crescut în cercurile de filosofie odată cu publicarea lucrării sale despre ocean și zonele adiacente. Această lucrare nu se referea strict la tema menționată, ci cuprindea și ideile sale despre interconexiunile complexe ce stau la baza întregii lumi.

Recunoscut ca un mare învățat în lumea greco-romană, Posidonius a fost citat în lucrările lor de către Cicero, Plutarh, Strabo (care l-a numit „cel mai învățat filosof al timpului meu”), Seneca, Diodor din Sicilia – care i-a folosit lucrările ca sursă de documentație pentru Biblioteca istorică. Scrierile sale științifice au contribuit la transmiterea cunoștințelor lumii antice grecești către perioada Evului Mediu și a Renașterii.