Hestia este zeița focului sacru care arde permanent în vatra casei, în templul cetății sau în inima Terrei. Continuitatea focului și transmiterea acestuia fără să se stingă niciodată este funcția principală a Hestiei.

Ca păzitoare a focului sacru din temple, Hestia este simbolul și garanția menținerii legături oamenilor cu sacrul, valorile morale și spirituale. Ca urmare, rolul Hestiei este și de a asigura perpetuarea omenirii și împlinirea destinului său evolutiv.

În măsura în care vatra era privită ca centrul casei și al familiei, locul în care se oficiau libațiile și se aduceau ofrande, Hestia era considerată zeița vieții domestice, a fericirii și binecuvântării familiale.

ETIMOLOGIE

Numele Hestiei este de origine indo-europeană și derivă din verbul grecesc „a arde” fiind simbol pentru „vatră”- locul unde arde focul. Platon, plecând de la etimologia cuvântului „essia”, ne spune că „înaintea tuturor zeilor, Hestiei, prima i se cuvine să-i aducă jertfe cei care au denumit-o natura intimă a tuturor lucrurilor”.

MITURI ȘI SIMBOLURI

Hestia este primul copil al Rheei și a lui Chronos. Fiind prima născută, ocupă o poziție privilegiată printre olimpieni. Semnificația acestui element al legendei subliniază necesitatea captării unor idei și valori superioare ca punct de pornire al oricărui proces de creație, atât în planul naturii cât și la nivel uman.

Nu se cunosc multe mituri în care zeița să aibă un rol dominant, iar cel mai cunoscut, este cel în care frații săi, Poseidon și apoi Apollo, atrași de frumusețea și cumințenia ei, o cer in căsătorie, dar amândoi sunt refuzați. Ulterior, Hestia îi cere lui Zeus dreptul de a rămâne fecioară și se va dedica păzirii focului sacru. Această decizie simbolizează faptul că menținerea legăturii verticale cu sacrul este o condiție primordială și obligatorie pentru durabilitatea și viabilitatea oricăror forme create în planul naturii manifeste.

Adesea, Hestia era reprezentată alături de Hermes. De exemplu în seria sculpturilor în care Fidias îi reprezintă pe cei mai importanți zei olimpieni în perechi opuse, Hestia și Hermes apar împreună. Deși nu sunt soț și soție sau frate și soră, ei au o relație de complementaritate a contrarilor pe care le reprezintă: constanță și schimbare, interior și exterior, centru și periferie. Hestia este responsabilă de menținerea armoniei căminului, a unității interioare a familiei. Pe de altă parte, Hermes este forța masculină care asigură protecția și apărarea exterioară a casei.

Flacăra vetrei prezentă în fiecare cămin, trebuia sa fie mereu aprinsă și aceasta era în grija fetelor tinere din casă. Se spune că atunci când o tânără familie pleca să-și caute un loc pentru noul ei cămin luau cu ei focul vetrei și cereau binecuvântarea Hestiei pentru a găsi locul potrivit.

Lipsa implicării ei în aventurile și dramele ce caracterizează mitologia celorlalți zei, relevă natura intimă a zeiței: constantă și calmă, orientată înspre lumea interioară, axă verticală și stabilă pentru aspirația către tot ceea ce este atemporal și neschimbător.

SĂRBĂTORI CEREMONII TEMPLE

Hestia era venerată și în fiecare casă unde vatra adăpostea focul veșnic.

La Hermione, Hestia are un templu dedicat ei, dar nu conține imaginea sa, ci are doar un altar. Statui cunoscute ale cultului zeiței s-au găsit în Prytaneion-ul din Atena și cel de la Delos, în acesta din urmă fiind așezată pe un mic altar.

Statui ale zeiței sunt prezente și în sanctuarele altor zei, de exemplu templul lui Zeus din Olimpia; aici elenii aduceau ofrande mai întâi zeiței Hestia și ulterior lui Zeus.

REPREZENTĂRI

În ceea ce privește reprezentarea Hestiei, la început era considerată o zeitate abstractă, asociată cu însuși focul. Doar târziu încep să apară reprezentări antropomorfe, fiind înfățișată ca o femeie frumoasă și sobră, cu plete lungi. Pe vasele grecești, apare acoperită cu un văl si cu o floare in mână. Adesea, îi este atribuit un sceptru ca simbol al axei verticale pe care o reprezintă.