Un pustnic mai tânăr care se refugiase în deșert era tulburat pentru că nu mai suporta singurătatea. Merse atunci la un alt pustnic care locuia de multă vreme în apropiere. Acesta îi spuse:

– Dacă ești trist singur, atunci du-te și mută-te alături de alți oameni, locuiește cu ei și te vei liniști.

– Tânărul plecă, dar se întoarse la scurtă vreme, plângându-se și de viața alături de ceilalți.

– Dacă te nemulțumește și singurătatea, și viața alături de alții, de ce ai venit în deșert? Nu știai ce te așteaptă? De câți ani ești aici?

– De șapte ani.

– Atunci ascultă: eu am plecat din lume de șaptezeci de ani și încă nu am găsit liniștea deplină. Tu vrei să o găsești în șapte?

Atunci, tânărul se liniști și plecă, pregătindu-se pentru lungul drum ce avea să vină.