Eroul cotidian

Din Prolog: „Când Filosofia Clasică exalta eroii, făcându-i recunoscuți de toți, nu cred că se sprijinea doar pe fapte eroice războinice sau pe remarcabile acte de îndemânare psihică sau biologică. Cred că întrevăd, și nu doar la un singur filosof, o invitație tăcută și subtilă de a ne lua la întrecere cu acești eroi începând chiar de la simplitatea propriilor noastre vieți și – de ce nu? – din postul de luptă pe care Destinul ni l-a dat fiecăruia dintre noi.

Sensul eroic al vieții nu se epuizează cu o singură luptă, nici prin vreo situație dificilă din care am putut să ieșim victorioși. De aceea vorbim despre un sens al vieții, și nu despre o ocazie în viață. Sensul vieții este ca o direcție generală, este un drum, cu mai multe sau mai puține abisuri, care duce la o țintă.

Iar eroismul constă, așadar, și în a privi cu atenție fiecare zi, fiecare acțiune, ca pe o probă în care vor intra în joc toate forțele noastre, de la cele fizice până la cele mai subtile ale inteligenței și ale sufletului. Uneori vom cădea și de tot atâtea ori, și ori de câte ori va mai fi nevoie, ne vom ridica din nou… și, nu simți încă eroul din tine? Acordă-i un loc și îl vei vedea crescând ca o coloană în interiorul tău. Aceasta este o invitație la eroism: să fii diferit, să fii mai bun, să fii senin, cinstit și drept în numele unei Filosofii naturale…”.