Azi am văzut-o pe Euterpe, Muza prin excelenţă, aceea al cărei atribut, cel al sunetului, este azi pentru noi Muzică - ştiinţa Muzelor, armonia care adună artele şi ştiinţele.

Am văzut-o cum văd toate apariţiile mele ciudate: înconjurată de un halou de miracol, transformând magic vântul care trecea prin trestia flautului ei. Ceea ce până atunci era aer dezordonat, a devenit începând de atunci sunet armonios şi pur, modulat într-un discurs special pe care noi oamenii îl numim melodie.

Mi-am adus aminte ce valoare avea pentru Muză ştiinţa de a alege şi a combina sunetele, ştiinţa de a dispune atât de elementul sonor, cât şi de tăcerea de fond şi de suport. Mi-am adus aminte că pentru Muză, sunetele nu au o valoare întâmplătoare şi că nu este acelaşi lucru să le uneşti pe unele cu altele, căci din unirea sunetelor provine armonia sau discordanţa, după cum am ştiut sau nu să coordonăm ceea ce trebuie să coordonăm.

Bătrânul Platon - la fel de bătrân ca şi Muza - ne explica despre diferitele stări de spirit pe care le poate provoca muzica în om, şi despre ceea ce el numea muzici pozitive, spre deosebire de cele negative. Cea pozitivă era aceea care înălţa inima omului, pregătindu-l pentru fapte mari, făcându-l să se simtă puternic şi sigur pe el însuşi, activ, fericit, senin. Cea negativă, în schimb, inspira melancolia, descurajarea, teama şi nesiguranţa, teama de eşec, tendinţa spre inerţie.

Şi, ce paradox! Azi când există atâtea şi atâtea locuri dedicate muzicii, ne aflăm în prezenţa atâtor temple profanate, în care nu este adorată Euterpe, ci neagra ei contraparte.

Dacă nu ţinem cont de excepţii (care din acest motiv sunt excepţii) vom vedea că muzica de azi nu este artă, nu provine din inspiraţie. Este un comerţ vulgar, în care domneşte o modă: prostituarea omului, degradarea gusturilor sale, anularea celor mai mici posibilităţi de a se trezi. Şi, prin urmare, trebuie să urmăm moda: cu cât mai păgână, cu atât mai bine, şi moda este un articol scump.

Sunetele se unesc în ritmuri discordante care îi sugerează corpului distorsionări în loc de dans. Armonia se pierde în salturi de maimuţă şi vocea umană se confundă cu horcăitul animalelor muribunde. Flautul lui Euterpe... bietul flaut... nu mai este de ajuns pentru a exprima un asemenea dezastru. A fost înlocuit de instrumente exotice la care este de mii de ori mai bun vântul care intră printr-un capăt decât melodia care iese prin celălalt.

Dar, cum nu avem ce altă muzică să ascultăm, în absenţa totală a frumuseţii şi a armoniei, aceasta este cea care se ascultă şi care ajunge să placă. În special tineretul, adoarme la sunetele melancolice, instinctive, senzuale şi incitante. Toate sunt bune, atâta timp cât tinerii îşi risipesc energiile lor fireşti... Dacă ar creşte în mod sănătos, de câte minciuni, de câtă durere, de câtă mizerie ar fi scutiţi...! Dar Euterpe nu are loc în această lume. A fost exilată, încât umila mea viziune a sfârşit prin a se risipi în fum din cauza zgomotelor şi a loviturilor îndepărtate care ajungeau până la mine - şi până la ea - de la o “casă de muzică”.

A plecat Euterpe, înfăşurată în vălurile şi melodiile ei, suflând minunat în flaut, luându-şi zborul cu ritmul său.

Şi plecând mi-a lăsat alt mister. Flautul ei este gol pe dinăuntru... vântul trece prin el deoarece flautul îl lasă să treacă; doar îl prinde, îl modulează şi din nou îl lasă să iasă transformat în muzică pentru auz... Euterpe este goală pe dinăuntru, este pură şi curată ca primele raze ale soarelui dimineaţa; de aceea încap în ea frumuseţea şi armonia... Şi noi, ce suntem noi? Biete trestii astupate de noroiul timpului, acoperite de mâzga pasiunilor, nefolosite de oxidul voinţei eşuate...

Omul trebuie, cum a învăţat odată şi Euterpe, să se cureţe şi să se deschidă în interior, exercitând o putere supremă în baza altei puteri ideale. Şi atunci va suna instrumentul; atunci lumea va şti care este armonia încă ascunsă ce provine din faptul de a fi Om.

Pentru acesta, pentru mesajul tău, îţi mulţumesc, Euterpe. Şi pentru că te-ai lăsat văzută, îţi promit că nu te voi şterge niciodată din orizontul meu.