În Orient, această floare are diverse valenţe simbolice, care derivă din faptul că înfloreşte deasupra apelor stătătoare. De aceea, lotusul este văzut ca simbol al purităţii: deşi înfloreşte la suprafaţa apelor tulburi, el rămâne imaculat. Este simbolul împlinirii spirituale deoarece răsare din întuneric pentru a înflori în plină lumină. Reprezintă prima manifestare care iese la suprafaţa apelor primordiale, asemenea Oului Cosmic, mugurul închis ce promite împlinirea potenţialului ascuns  în sămânţa iniţială.  Cu cele opt petale ale sale,  asemenea celor opt direcţii principale ale spaţiului, floarea este simbolul energiei cosmice fiind frecvent folosit în reprezentarea multor mandale şi yandre.

            Iconografia hindusă îl înfăţişează pe Vishnu dormind pe suprafaţa Oceanului Cauzal, reprezentat adesea sub forma unui lotus. Din ombilicul lui Vishnu apare un lotus în care se află Brahma.

            Conform budiştilor, lotusul reprezintă natura lui Buddha, netulburată de Samsara înconjurătoare. Bijuteria din Lotus, mani padme, este universul văzut ca receptacul al Dharmei, din care emană Nirvana. Buddha, în mijlocul lotusului, îşi îndeplineşte rolul de Chakravarti. De asemenea, în centrul lotusului se poate afla şi Muntele Meru, Axa Lumii. Lotusul cu o mie de petale reprezintă revelaţia în deplinătatea ei.

            Literatura japoneză foloseşte deseori lotusul ca imagine a moralităţii.

            În Egiptul Antic, lotusul simboliza naşterea şi renaşterea, fiind asociat cu prima manifestare ivită din apele primordiale. Lotusul albastru este venerat ca imagine a celei mai înalte spiritualităţi.

Imaginea: Lotus alb, domeniu public.