Oul este un evident simbol universal, deoarece conţine germenele din care izvorăşte întreaga manifestare. Ideea că Universul a fost plăsmuit dintr-un ou se regăseşte la majoritatea culturilor şi civilizaţiilor antice. De asemenea, omul primordial îşi are originea într-un ou, aşa cum este cazul lui Prajâpati. În general, Oul cosmic, născut din Apele primordiale, se divide în două jumătăţi pentru a da naştere Cerului şi Pământului – asemenea  Brahmândei Hinduse sau a celor doi Dioscuri. De asemenea, el simbolizează polarizarea Hermafroditului.

            Oul este o realitate primordială care conţine seminţele ce vor da naştere numeroaselor vieţuitoare. Pentru egiptenii antici, fiinţele, în multitudinea lor, au apărut din Nun, personificarea Oceanului primordial, prin acţiunea Demiurgului. Un zeu a ieşit din acest ou pentru a aduce ordine în Haos şi, astfel, a dat naştere diferitelor fiinţe. Zeul Khnum, zămislit din Ocean şi din Oul primordial, creează la rândul său ouă sau seminţe ale vieţii. Egiptul antic a imaginat felurite cosmogonii, iar în Hermopolis se considera că Oul primordial era Qerehet, gardianul forţelor vitale ale umanităţii.

            În India, conform Upanishadelor, Oul provine din Nefiinţă şi dă naştere Elementelor: cele două jumătăţi ale cojii oului, una de aur şi cealaltă de argint, devin Cer şi Pământ; membrana exterioară dă naştere munţilor, iar cea interioară norilor; din vinişoare izvorăsc râurile, iar oceanul provine din substanţa lichidă.

            Conform tradiţiei tibetane, oul stă  la originea unei lungi genealogii de strămoşi.

            În tradiţia chineză, înainte ca Cerul şi Pământul să se fi despărţit, Haosul se asemăna cu un ou de găină. După 18.000 de ani - număr ce reflectă un interval de timp lung şi nedeterminat - oul s-a spart; elementele solide au dat naştere Pământului (Yin), iar cele lichide au format Cerul (Yang).

            Coricancha, marele templu incaş de la Cuzco, a avut ca principal ornament o plăcuţă ovală, aurie, încadrată de reprezentările Soarelui şi Lunii, simbolizându-l pe Huiracocha, zeul suprem. Oul reprezintă puterea creatoare a Luminii. El confirmă  promisiunea reînvierii ca revenire.

            În mormintele din Beoţia a fost găsită imaginea lui Dionisos ţinând în mână un ou.

Tradiţia orfică interzicea consumul de ouă, acestea fiind oferite celor morţi ca hrană şi semn al renaşterii.

            Oul este, de asemenea, asociat aspectelor sugestive pentru linişte şi protecţie, precum căminul, cuibul, cochilia sau pântecul mamei, dar şi cu ideea de sămânţă a vieţii spirituale. În tradiţia alchimică, Oul Filosofic  este un recipient închis ermetic ce conţine materia adecvată funcţionării aspectelor terestre.

Imaginea: Ou, clip art, domeniu public.