Antrenat într-o permanentă descoperire interioară a Adevărului, omul va căuta întotdeauna răspunsuri în cât mai multe feluri și în cât mai multe locuri cu putință, iar filosofia Orientului va fi mereu o vistierie de nestemate ale Înțelepciunii.

Am pornit astfel în două călătorii spre esențele celor mai importante sisteme de gândire ce s-au născut și s-au dezvoltat în misteriosul Răsărit, prin prelegerile filosofice despre Filosofiile Indiei și Sufism.

Porniți la pas prin India, am vizitat cu ochii minții și ai sufletului locuri aparte, pline de istorie, de simboluri și de mister, ce vorbesc, de multe ori ascuns, despre civilizații extrem de vechi. Am văzut apoi cum sistemele filosofice de bază ale Indiei au crescut și s-au transformat unul din altul, într-un ciclu continuu de înflorire și apoi de decădere, începând de la cea mai veche rădăcină, brahmanismul, trecând prin jainism și ajungând apoi la buddhism. Toate aceste sisteme filosofice indiene sunt forme pe care le-a luat de-a lungul timpului eterna căutare a omului de unire pe toate cele trei planuri ale sale: cu sine, cu cei din jur și cu întreg Universul.

Ce-a de-a doua călătorie ne-a purtat pașii în Arabia care, transformată civilizatoric de către Mahomed devine, pe parcursul a două generații, Imperiul Islamic. Această expansiune aduce cu sine contactul cu cele mai elevate învățături ale lumii antice, pe care le asimilează și le aprofundează, într-o continuă căutare a modurilor tot mai rafinate de exprimare a ființei interioare. În acest context, ca răspuns la nevoia de viață spirituală tot mai profundă se naște Sufismul – esența, calea ezoterică a Islamului. Am parcurs apoi împreună un pelerinaj interior cu toate etapele sale alchimice, sub forma unui studiu de caz avându-l în centru pe Rūmi – „prințul poeților sufiști”.

Ne-am întors astfel din călătoria filosofică orientală, îmbogățiți cu roade ale căutării profunde întreprinse de vechi civilizații și purtând în gând nota încrezătoare și (în continuare) modernă a buddhismului care crede cu tărie că omul, prin munca cu sine și transformare interioară poate depăși suferința și poate ajunge să împlinească marea datorie pe care o are: aceea de a fi FERICIT.