În perioada Renaşterii, pe scena istorică se desfășoară numeroase evenimente importante:  ample mişcări politice, precum căderea Constantinopolului în 1453, războaie civile, transformări în domeniul formelor de guvernare, dar şi semnificative schimbări religioase, cel mai adesea incluse în conceptul de protestantism: mişcarea husită în Cehia, luteranismul în Germania, calvinismul în Franţa.

Descoperirea Americii și a drumului pe calea apei spre India, prima călătorie în jurul lumii au schimbat şi au lărgit concepţia despre Pământ. Noua perspectivă a fost însoţită de modificarea viziunii medievale asupra lumii, profund influențată de lucrările lui Nicolaus Copernic (1473-1543), Giordano Bruno (1550-1600) şi Galileo Galilei (1564-1642), care propun o nouă teorie ştiinţifică despre alcătuirea Universului, în locul celei care susţinea că Pământul se află în centrul acestuia. Pământul este considerat din nou, la fel ca în Antichitate, ca un imens organism viu, care funcţionează după legi ale Naturii, perfect integrat în unitatea Cosmosului.

Această nouă viziune filosofică asupra Naturii se regăseşte în opera unor gânditori de seamă care au evoluat pe scena Renaşterii, cum au fost Nicolaus Cusanus (1401-1464), teolog, filosof, matematician şi om politic, Girolamo Cardano (1501-1576), mare matematician citat de Leornardo da Vinci şi autor al unuia dintre cele mai importante tratate despre perspectivă, Bernardino Telesio (1509-1588), filosof naturalist, sau Paracelsus (1493-1541), mare medic, astrolog şi teolog.

In secolele XII-XIII, centrele urbane ale Italiei au cunoscut o dezvoltare fără precedent, iar unele dintre ele, în special Veneţia, au servit drept intermediari în comerţul dintre Europa Centrală şi Estul musulman şi bizantin. Apar oraşe-state, în numele ideii de unitate şi coeziune, înţeleasă la toate nivelurile vieţii.

Filosofia Renaşterii, prin stabilirea unui contact viu cu tradiţiile antice, a creat noi forme de expresie şi a deschis orizonturi neaşteptate, dând naştere unei înfloriri culturale a artelor, literaturii, ştiinţei şi educaţiei, a vieţii religioase şi a unor noi norme de conduită morală.

Totul este menit să dea un impuls vital şi să încurajeze ideile de creaţie, descoperire, evoluţie.

Zona din jurul oraşului Florenţa, numită Toscana, a fost centrul culturii italiene în întreaga perioadă a Renaşterii. Miracolul Renaşterii florentine a început cu anul 1304, anul naşterii lui Petrarca şi anul în care Dante începe să scrie Divina Comedie şi a durat 230 de ani, încheindu-se în anul 1564, odată cu moartea lui Michelangelo.

Imaginea: Italia renascentistă, domeniu public.