Născut în 1801, în Catania, Italia, Vincenzo Bellini s-a remarcat ca un eminent compozitor de operă. A fost un talent precoce - la vârsta de şase ani realiza prima sa creaţie muzicală. Talentul copilului a fost susţinut în prima etapă a vieţii de tatăl său, organistul Rosario Bellini, sub îndrumarea cǎruia începe studiul teoriei muzicale la vârsta de doi ani şi al pianului, la trei. Continuǎ studiul cu un renumit cunoscător al artei muzicale din acea vreme, don Vicenzo, care i-a recunoscut talentul şi l-a promovat mai târziu ca stipendist la Conservatorul din Neapole. Aici Bellini a studiat muzica vocală, contrapunctul, pianul. La 25 de ani oferă publicului prima reprezentaţie, Adelson şi Salvini, la teatrul San Carlo din Neapole. Urmează o serie de alte opere (Bianca e Gernando, La Straniera, I Capuletti e Montecchi, La Sonnambula ş.a.), încununatǎ de celebrele Norma şi Il Puritani. La 23 octombrie 1835 compozitorul moare la Puteaux, aproape de Paris. Începuturile stilului muzical belcanto - dezvoltat în şcolile italiene de canto - se pierd în negura Evului Mediu. În secolul 16 această căutare a armoniei şi a "muzicii divine" a fost continuată şi dezvoltată în centrele importante ale Renaşterii. Se spunea despre cântăreţii experimentaţi ai acestei tehnici că pot cânta fără a mişca flacǎra unei lumânǎri aflate înaintea gurii lor. Epoca lui Bellini reprezintǎ perioada de înflorire a stilului şi, alături de Gioacchino Rossini şi Gaetano Donizetti, este unul dintre creatorii operei în stil belcanto. Lucrǎrile lui - din care multe au ca suport libretele lui Felice Romani, renumit poet italian şi cercetător al mitologiei - reliefează personaje feminine în confruntarea cu destinul. Cea mai cunoscută este opera Norma, bazată pe legenda celtică a templului druid dedicat lui Esus - operă tragică, în care eroii principali au rol istoric, influenţând prin acţiunile lor nu doar viaţa proprie, ci existenţa unor popoare. Beatrice di Tenda este opera dramatică ce se apropie mult de teatrul din Grecia Antică, prin introducerea corului obţinându-se accentuarea momentelor cheie ale acţiunii, tot corul oferind sfaturi sau acuzând personaje. Acţiunea prezintă drama dragostei egoiste, orgolioase ce provoacă suferinţǎ, nedreptate şi remuşcare. La Somnambula - una dintre cele mai armonioase lucrǎri scrise de Bellini - este o operă pastorală ce îmbină comicitatea cu accnetele dramatice. Rolul Aminei, personajul principal, este foarte dificil din cauza numeroaselor serii de triluri - ornamente muzicale care constau în alternarea rapidă a unui sunet de bază cu sunetul vecin, superior sau inferior. Il Puritani, ultima operă compusă de Bellini, pe libretul contelui Carlo Pepoli, s-a bucurat de foarte mult succes cu ocazia premierei pariziene.