• A ști că ajutorul material nu este singura formă posibilă, ci că apropierea umană și posibilitatea de a împărtăși sentimente și idei, cu atât mai mult azi, reprezintă una dintre cele mai apreciate forme de ajutor într-o lume unde majoritatea oamenilor se simt singuri.
    • A ști că pentru a ajuta trebuie să te dăruiești, să nu precupețești nici un efort.
    • A ști că un ajutor concret necesită cunoștințe concrete și practice în sensul bunelor rezultate pe care dorim să le obținem. Altfel spus, cu greu am putea colabora cu cineva care tocmai și-a pierdut casa dacă nu știm să reconstruim o casă (sau să găsim persoane care să o reconstruiască sub îndrumarea noastră).
    • A ști că un ajutor uman necesită cunoștințe concrete despre ființa umană.
    • A consola, a reconforta, a propune pași în viață sunt fapte bune ce pot fi oferite doar de cei care se cunosc pe ei înșiși și știu de ce are nevoie sufletul și care-i este hrana.
    • A ști că toți avem ceva de oferit. Generozitatea nu aparține unei minorități. Fiecare are ceva bun, o valoare concretă sau intimă, o anumită calitate umană folositoare celor cărora le lipsește.
    • A ști să te pui în pielea celuilalt, să simți ce simte el, să înțelegi ce gândește, să stabilești o legătură reală și nu de suprafață. Să ieși din carapacea individualismului care te transformă în centru și axă a lumii.
    • A ști că a ajuta înseamnă a sluji cu bucurie. Entuziasmul potențează valoarea lucrurilor oferite, indiferent de calitatea lor tehnică și materială.