Ca o consecinţă logică a exigenţelor civilizaţiei noastre tehnologice, întemeiată pe calitatea şi randamentul produselor sale, privirile s-au întors în cele din urmă şi către fiinţa umană, factor principal al oricărui model civilizatoric, fie el tehnologic sau nu.

Cu trecerea anilor s-a ajuns la concluzia că o calitate obiectivă a producţiei materiale constă în faptul că ea este cu atât mai bună cu cât omul-producător se simte mai bine. Încă o dată se confirmă că maşinile singure nu pot desăvârşi o operă; simplul stimulent de a avea mai multe bunuri şi a câştiga mai mulţi bani nu este suficient pentru a-l face fericit pe om. De aceea, a devenit actuală ideea de îmbunătăţire a calităţii vieţii. În mii de întreprinderi, mari, mici şi mijlocii din toată lumea, se promovează campanii de creştere a nivelului respectului de sine, al eficienţei conştiente, al simţului de participare şi responsabilitate, al dezvoltării relaţiilor interumane şi al corectei comunicări între unii şi ceilalţi.

Toate acestea sunt foarte binevenite şi adevărul este că s-au obţinut progrese pozitive în multe cazuri: oamenii sunt mai relaxaţi, mai atenţi la munca lor şi mai bine adaptaţi la mediul în care se desfăşoară. Dar noi credem că nu se termină totul aici. Acest tip de calitate a vieţii are o motivaţie iniţială care nu acoperă întreg spectrul uman; ceea ce se urmăreşte este o producţie mai mare şi de o mai bună calitate, dar fără a lua în considerare necesităţi inerente condiţiei de a fi viu, de a înfrunta zeci şi zeci de situaţii care nu întotdeauna au legătură cu munca şi productivitatea. Fiinţa umană are nevoie, este logic, de unele mijloace materiale – mai mult sau mai puţin sofisticate tehnologic – care îi permit o subzistenţă onorabilă. Şi, mai ales, de a putea fi competitivă pentru a-şi găsi un loc în mijlocul unor societăţi specifice care măsoară oamenii în funcţie de avere şi de prestigiul de care se bucură.

Dar nu putem uita că, pe lângă această subzistenţă materială, există sentimente nu întotdeauna definite, care bucură sau necăjesc – după caz – persoanele care le trăiesc; idei nu întotdeauna clare şi nici hotărâte care îngreunează un drum sigur, o alegere de viitor. Am mai adăuga şi alte trăiri, spirituale sau metafizice care apar spontan în conştiinţă şi cer răspunsuri la enigmele dintotdeauna.

Pentru a vorbi despre o calitate autentică a vieţii, trebuie să privim omul în integralitatea sa şi nu doar prin ceea ce poate da şi produce. Trebuie să luăm în considerare o educaţie care, din primii ani, se preocupă de dezvoltarea psihologică, mentală, morală şi spirituală a celor care, mai târziu, vor putea să dea ce au mai bun din ei, dar mai întâi ar trebui să ajungă să fie mai buni.

La nivelul psihologic este important ca fiecare să ştie să deosebească emoţiile cotidiene şi pasagere de acele sentimente profunde care pot şi trebuie să fie alimentate pentru a dăinui şi a oferi o fericire stabilă. Dacă vom corela calitatea vieţii cu unele experienţe emoţionale superficiale şi schimbătoare, punând accent pe ele, nu vom putea avea persoane sigure de ele însele şi nici de cei din jurul lor. Ceea ce este variabil poate fi întreţinut un timp, dar nu dă girul calităţii.

La nivelul mental, nu este suficient doar să studiem, aşa cum este înţeles studiul în ziua de azi, deoarece realitatea ne arată cât de uşor se uită ceea ce s-a învăţat superficial. Este nevoie să învăţăm cu adevărat, să ţinem minte lucrurile cu ajutorul inteligenţei, să adăugăm experienţele proprii şi pe cele ale altora, să transformăm fiecare învăţătură într-o realitate trăită pentru a obţine şi la acest nivel o calitate mai bună a vieţii.

La nivelul moral, chiar dacă exemplele zilnice arată contrariul, este indispensabil să dezvoltăm virtuţile latente în toate fiinţele umane. Nu contează că nu este în vogă să fii bun, onest, just, prudent, amabil, curajos, generos, demn; este clar: fără cele din urmă şi alte trăsături similare nu poate fi vorba despre calitatea vieţii. Iar faptele o arată.

La nivelul spiritual, fără a cădea în formule fanatice şi intransigente, va trebui să oferim o soluţie pentru neliniştile sufletului care doreşte să ştie ce facem aici, în această lume, de unde am venit şi încotro ne îndreptăm. Avem o abundenţă de învăţături şi sfaturi ale marilor înţelepţi, de ieri şi de azi care ne indică perspective în acest sens. Trebuie să ştim să ne folosim de ele şi să lăsăm de o parte păguboasa vanitate de a socoti că nimeni nu ne poate transmite nimic valoros şi cu atât mai puţin dacă e vorba de concepte care au străbătut timpul din Antichitate.

Adevărul este că noi toţi ne dorim o viață de calitate. Dar dorim să conferim vieţii o semnificaţie autentică şi integrală, iar calitatea să ne facă mai buni în toate privinţele. Atunci vom fi mai eficienţi, mai fericiţi, mai inteligenţi, ceva mai înţelepţi şi vom putea purta cu mândrie calificativul de fiinţe umane.