Pe măsură ce anii trec și se succed unul după altul cu pași tot mai grăbiți, devine tot mai limpede că momentul împlinirii previziunilor pline de optimism ale corifeilor progresului se îndepărtează, se amână până la o dată nedeterminată și dispare dincolo de linia orizontului realităților existenței umane. S-a vorbit despre pace și concordie între toți oamenii, despre viață îmbelșugată, confortabilă și lipsită de griji importante, despre justețe și oportunități, despre fericire și împlinirea speranțelor, și totuși… se pare că sunt promisiuni care se referă mai degrabă la o altă lume; nu sună verosimil și nici cunoscut.

La sfârșit de an, cu mic și cu mare, ne dorim cu toții puțină liniște și bucurie, am vrea să ni se realizeze cel puțin un vis. Să începem un nou an cu puterea învingătorului.

La sfârșit de an se dau și se primesc cadouri, lucruri menite să facă plăcere și să crească averea celui care le primește, lucruri care dovedesc puterea persoanei generoase.

La sfârșit de an, la fel ca în toate celelalte zile, de fapt, starea de bine depinde cel mai adesea de calitatea relațiilor cu alți oameni și de capacitatea de a poseda, de a stăpâni și de a utiliza o parte mai mare sau mai mică a naturii materiale. Este firesc și atât de uman… dar este și o slăbiciune și o formă de dependență.

Oare condiția de om puternic și împlinit presupune în mod necesar posedarea și manipularea lucrurilor și a altor persoane? Nu sună oare violent gândurile de acest fel: „Alți oameni și natura în general îmi folosesc pentru că îmi aduc plăcere”?! Nu sună oare trist să îți spui: „Întrucât nu găsesc în mine însumi nicio sursă de fericire, trebuie să achiziționez obiecte și să atrag persoane”?!

Referindu-ne la definiția ființei umane, condiția omului ar trebui să fie un prilej de afirmare a conștiinței raționale și a libertății de a alege. Conștiința rațională nu este sinonimă cu imaginile lucrurilor și ale persoanelor reflectate în oglinda minții, ci este tocmai capacitatea de a gândi, de a discerne, de a analiza și de a sintetiza, de a distila valori, de a separa binele de rău, adevărul de minciună… de a ajunge, în fine, un om bogat și împlinit înăuntrul său. Iar la împlinire lăuntrică se ajunge prin două căi de acces paralele și întrețesute: cultura și reflecția.

Fie să descoperim începând cu sfârșitul de an care se apropie, această modalitate profundă și durabilă de a fi fericit.