De câţiva ani, membrii Organizaţiei Noua Acropolă, colaborează cu personalul didactic de la Şcoala de surzi nr.1, pentru realizarea unor acţiuni care au în vedere dezvoltarea capacităţilor creative ale copiilor. Copii deja ne cunosc şi se bucură de fiecare dată când ne întâlnim. Pentru luna octombrie, am hotărât să realizăm impreună lucrări artistice din frunze uscate şi alte roade ale toamnei. S-a constituit un grup de doamne şi domniţe care s-au arătat dornice să îi cunoască şi să lucreze cu copii.

Am hotărât ziua: sâmbătă 16 octombrie şi am strâns materiale. Ajunse la şcoală, impreună cu cadrele didactice şi copii, am reuşit să dăm o formă artistică acestor materiale care i-au încântat pe toţi. Am făcut chiar şi o mică expoziţie cu lucrările, am făcut poze şi le-am oferit dulciuri. Toată lumea a fost foarte bucuroasă. Cu o ultimă poză de ansamblu, ne-am luat rămas bun, promiţând că vom reveni cât de curând.

Câteva doamne, membre ale Organizaţiei Noua Acropolă, au dorit să-şi exprime impresiile şi au scris câteva rânduri.

Iuliana:

     În sfârşit a sosit şi sâmbăta ...

 O zi de toamnă mohorâtă, ploioasă.

De câteva zile mă pregătesc sufleteşte pentru întâlnirea cu copiii de la Şcoala de hipoacuzici din Cartierul Dămăroaia.

Împreună cu colegele de la Noua Acropolă păşim în curtea şcolii, aducând cu noi materialele pentru lucru cu copiii : frunze ruginite de atingerea toamnei, ghinde şi castane, fructe roşii de cătină şi crenguţe frumos colorate.

     La intrarea în şcoala de curând renovată, imediat se observă o schimbare faţă de starea de afară. Doamnele profesoare ne întâmpină cu un zâmbet cald pe chip. Facem cunoştinţă, iar din sala unde ne aşteptă copiii se aud glasuri vesele şi nerăbdătoare. Am ajuns în sala de mese şi imediat ne-au înconjurat prichindeii, care ne ating, ne strâng de mâini, ţipă şi ţopăie lăsând toată  energia şi bucuria să se manifeste. Apoi, îndrumaţi de doamnele profesoare se aşează cuminţi la mese, aşteptând împărţirea  materialelor didactice.

      Şi totul a început să se transforme în mânuţele lor: foile de hârtie au căpătat culoare, frunzele ochi şi zâmbete largi; degeţele pricepute au unit ghindele şi castanele cu scobitori, întrupându-le în arici, pisici, scorpioni sau soldăţei; crenguţele în buchete magnific colorate şi foarte expresive! 

     Mădălin, Ioana, Valentina, Alexandra, toţi copiii ne ,,vorbeau’’ prin semne, ne cereau lipici, foarfecă, hârtie colorată şi tot ce aveau nevoie ca să-şi desăvârşească micile lor creaţii.

     Iar eu eram un spectator uimit în faţa acestui neaşteptat spectacol.  

     Am avut privilegiul de a petrece câteva ore în preajma acestor copii cu suflete curate, care mi-au oferit cu naturaleţe bucuria lor  de a cunoaşte alţi oameni, entuziasmul în ceea ce fac şi multe zâmbete pline de lumină!

     Afară, o zi de toamnă ploioasă. Dar câtă căldură şi recunoştinţă duceam cu mine, ca dar din partea acestor copii!

Cristiana:

    Cum aş putea caracteriza copii de la această şcoală specială, pe care am vizitat-o într-o dimineaţă ploioasă de toamnă?

    Frumoşi, energici, vioi, talentaţi, creativi, afectuoşi, sensibili, binevoitori...

    Ne-au primit cu bucurie şi căldură şi ne-au îngăduit să ne bucurăm împreună cu ei de culorile toamnei.

    Rezultatul a fost uimitor. Lucrările pe care le-au făcut ne-au încântat ochii.

    Mulţumim conducerii şcolii pentru căldura sinceră pe care am simţit-o şi promitem să repetăm această experienţă deosebită.