x
Acest site utilizeaza cookie-uri. Continuand navigarea pe site, sunteti de acord cu stocarea acestor informatii. OK
Urmariţi-ne şi pe pe mediile sociale:
Prin frumuseţea şi vastitatea operei sale, Ludwig van Beethoven este probabil compozitorul ce ocupă cel mai important loc în Istoria muzicii. Născut în jurul datei de 16 decembrie 1770 în micul oraş german Bonn, fascinează prin muzica sa, în ciuda schimbărilor sociale şi culturale care au avut loc din secolul XVIII şi până astăzi. Ludwig van Beethoven a făcut parte dintr-o familie modestă, având încă şase fraţi - dintre care doar trei au supravieţuit vârstei copilăriei. Tatăl său, un modest cântăreţ la curtea din Bonn, i-a recunoscut timpuriu talentul şi a încercat, fără succes, să-l transforme într-un copil minune, cum fusese şi Mozart. El i-a şi organizat, pe când avea 8 ani, primul concert la 26 martie 1778, la Cologne. Beethoven va începe, însă, să studieze serios muzica de la vârsta de 10 ani, avându-l ca profesor pe Gottlob Neefe. Acesta i-a ţinut elevului sǎu şi cursuri de filosofie antică şi modernă, pe lângă educaţia muzicalǎ. Mai târziu, compozitorul va ţine sub sticla de pe biroul de lucru diverse citate din inscripţiile de pe monumente antice egiptene. La vârsta de 12 ani, Beethoven reuşeşte să compună prima sa lucrare muzicală: Variaţiuni pentru pian pe un marş de Ernst Christoph Dressler. Profesorul său declara mai târziu că Beethoven ar putea ajunge viitorul Mozart. În 1784 este angajat, datorită talentului său ca organist, în orchestra prinţului elector Maximilian Franz. Pentru a studia cu Mozart va fi trimis în 1787 la Viena, oraş în care, după moartea mamei, se mută definitiv, şi unde studiază mai întâi cu Haydn, apoi cu Salieri şi Albrechtsberger. În 1800, Beethoven prezintă prima sa simfonie, influenţată de muzica lui Haydn şi Mozart. Un an mai târziu începe să realizeze că îşi pierde auzul şi compune într-un ritm tot mai alert. Simfonia a III-a, denumita Eroica, a fost scrisă iniţial în onoarea lui Napoleon, în care vedea un eliberator, dar pe care va ajunge sǎ-l deteste şi sǎ îi scoatǎ numele din partiturǎ. Tot în aceastǎ perioadă apare şi singura sa operă, Leonore, căreia îi schimbă numele în Fidelio cu ocazia premierei din 1805. Teama cǎ ar putea surzi complet, îl determine să compună febril tot mai multe lucrări, printre care: Pastorala, Uvertura Coriolan, Für Elise. În ultima perioadă a vieţii, Beethoven a început să compună şi o a zecea simfonie, pe care însă nu a apucat sǎ o termine. A decedat în data de 26 martie 1827 la Viena, la înmormântare luând parte mii de oameni care îi apreciaseră muzica. Evoluţia stilului muzical al lui Beethoven este considerată o punte între stilul clasic al lui Mozart şi Haydn cu care a studiat, şi cel romantic al cărui precursor este. Tot el este considerat primul compozitor independent, liber să compună ce doreşte, datorită bogaţilor săi admiratori care îl susţin material şi îl condiţionează doar de a nu părăsi Viena. Din bogata sa creaţie muzicalǎ fac parte: 9 simfonii (dintre care a III-a Eroica, a V-a a Destinului, a VI-a Pastorala), 5 concerte pentru pian şi orchestrǎ, un concert pentru vioară şi orchestrǎ, Missa Solemnis, 32 de sonate pentru pian, 16 cvartete de coarde, sonate pentru vioarǎ şi pian.