Hipocrate, Avicena, Paracelsus sunt nume de referinţă în istoria medicinii, ale căror învăţături au îndrumat practica medicală secole de-a rândul. Durabilitatea în timp a acestor idei şi teorii se datorează concepţiei despre lume şi viaţă, formaţiei complexe a acestor medici, care au fost deopotrivă astrologi, alchimişti, filosofi. Pentru înţelegerea cauzelor bolilor şi găsirea remediilor adecvate, ei au combinat tendinţa de a individualiza tratamentul, conform aforismului „nu există boli, ci bolnavi”, cu o perspectivă holistică, prin care fiinţa umană este considerată un întreg compus din corp, emoţii, gânduri, suflet, aflat în strânsă relaţie cu mediul său de viaţă natural, social dar şi cosmic.

Cuceririle ştiinţei şi tehnologiei medicale actuale ar putea fi mult mai bine valorizate prin recuperarea perspectivei unitare asupra fiinţei umane pe care au practicat-o aceşti maeştri ai artei medicale.