Nu suntem primii. Și nu este prima dată... Epoca noastră urmează unui trecut lung și plin de experiențe, cu numeroase comori ale înțelepciunii. Generațiile s-au succedat, unele după altele. Câte și câte au fost… Câte nume uitate, câte case dispărute... Moștenim prin tradiție și cultură, pe de o parte, un fragment foarte mic, dar ales, din tot ceea ce a fost și, pe de alta, un destin călăuzit de memoria pământului și a naturii întregi. Este importantă înțelegerea și poziționarea în contextul continuității istorice și temporale.

Păstrarea, interpretarea și actualizarea valorilor permanente și a cunoștințelor validate în timp, constituie o formă de păstrare a identității. La lumina focului totul se vede mai bine, iar adevărul cristalin se impune în locul umbrelor și nălucilor.

Este nevoie de foc, este nevoie de căldura și de lumina lui. Uneori ne încălzim inimile aparent înghețate cu forța unui sens reînnoit al vieții, reușind să vedem mai limpede dincolo de norii groși ai aparențelor.

Totul se mișcă, totul se schimbă. Inevitabil. Alchimia – știință și artă ale cărei origini se pierd în negura vremii apuse – explică logica și sensul prefacerii, inclusiv la nivelul vieții conștiente: ce înseamnă procesul lent de perfecționare a formelor, cum și de ce este posibil ca ceva instabil să dobândească la un moment dat calitatea durabilității, în ce fel se poate face trecerea de la existență vremelnică la ființare permanentă. Transformarea, ca modalitate a mișcării, se referă la schimbările formale, în timp ce transmutarea – o altfel de mișcare – implică modificări de fond: sunt înlocuite cauzele aflate la originea formelor sau, dacă se face referire la conștiința umană, motivațiile ce determină tipuri de acțiune. În timp ce transformarea are ca rezultat o anumită reînnoire, transmutarea înseamnă renaștere, un nou început. În mod cert, amândouă sunt atribute necesare oricărei manifestări vitale. Uneori este suficientă o reînnoire simplă, dar alteori este nevoie s-o luăm de la capăt… O știm cu toții.

În sensul ei dual, alchimia se referă la dobândirea cunoașterii și la acțiunea derivată din aceasta. Reflecția intelectuală – căutarea rațională a adevărului – poate fi îndreptată spre un obiect interior (auto-reflecție) sau spre un obiect exterior al cunoașterii (lumea din jur). Gândirea orientată spre cunoașterea obiectelor exterioare nu este o însușire exclusiv umană, în schimb doar oamenii au posibilitatea cunoașterii de sine pe baza deciziei propriului liber-arbitru. Altfel spus, depinde de fiecare om dacă va căuta cunoașterea de sine, dacă va avea conduită și responsabilitate morală bazate pe cunoașterea legilor firii sau va prefera starea de indecizie, ignoranță și arbitrar.

De ce, pentru ce și când este nevoie de schimbare, transformare și transmutare? Depinde... Noțiunile menționate mai sus aproape că n-au niciun sens pentru aceia care parcurg cărările vieții călăuziți preponderent de giganticele forme mentale specifice epocii și se consideră inocenți și lipsiți de responsabilitate atunci când condiția nu le este conformă cu așteptările. În bine și în rău, ei sunt eterni „beneficiari”, se bucură și suferă după cum le dictează împrejurările.

Dar nu suntem toți la fel. Nuanțele capătă alte valențe și noțiunile de libertate și de cunoaștere pot fi interpretate altfel. În apropierea unei suprafețe de culoare roșie, cenușiul pare a fi mai degrabă verde și viceversa. Adevărurile acestei lumi sunt relative și contextuale; ceea ce este bun pentru unii, nu va fi acceptabil pentru ceilalți. Cunoașterea pune în evidență adevărul în multiplele lui ipostaze și oferă numeroase posibilități, iar realitatea vieții depinde de alegerile făcute. Liberul-arbitru și capacitatea de alegere între multiplele opțiuni și posibilități oferă posibilitatea selecției valorilor și adoptării deciziilor în funcție de dictatul propriei conștiințe. Cunoașterea și conducerea de sine constituie o transformare fundamentală pe drumul alchimiei interioare a unei persoane responsabile și demne.

Răsplata? La capătul drumului stă seninătatea aceluia care știe că și-a împlinit datoria de om.