x
Acest site utilizeaza cookie-uri. Continuand navigarea pe site, sunteti de acord cu stocarea acestor informatii. OK
Urmariţi-ne şi pe pe mediile sociale:

Cu toții vrem mai mult

Delia Steinberg Guzman

Este esențial să avem câteva idei – clare și ferme, chiar dacă nu multe – înainte să ne umplem cu elucubrații intelectuale răzlețe și inutile pentru dezvoltarea noastră interioară. Iar una dintre ideile pe care trebuie să le clarificăm, este diferența dintre lucrurile pe care ni le dorim, lucrurile la care tânjim și acele alte lucruri pe care realmente le posedăm.

Cunoaștem ceea ce posedăm deja?

Unul dintre relele cele mai mari ale tinereții – rău ce poate ajunge să o facă sterilă și anchilozată – este de a crede că am atins deja atât de mult dorita trezire a conștiinței și de a ne opri astfel din evoluția noastră autentică. În acest caz, vedem lucrurile așa cum am dori să fie, ne vedem pe noi așa cum ne-am dori să devenim și luăm visul, viziunea falsă, drept realitate. Așadar, de ce să ne mai străduim dacă deținem deja acel ceva după care tânjeam? Dacă gândim așa, ne vom opri fără să ne dăm seama, vom anula posibilitățile de a crește spiritual și vom păstra pentru ceilalți o privire blândă de desconsiderare, asta dacă nu cumva încercăm să ne transformăm în maeștri ai celor care nu au atins apogeul himericelor noastre fantasmagorii.

Însă răul nu se oprește aici. Cel care se obișnuiește să vadă ceea ce dorește, nu ceea ce are, se înșală și asupra oamenilor cu care intră în contact și judecă greșit împrejurările vieții, atât pe cele personale, cât și pe cele generale. Nu înțelege istoria sau o consideră separată de realitatea prezentă; crede cu orbire în toate pronosticurile optimiste sau înșelătoare și colorează totul în roz. Nu înțelege oamenii și îi privește pe cei din jur acoperiți de veșmintele preferate de fantezie; astfel, se îndrăgostește de cineva care pare persoana ideală sau își acordă prietenia celui pe care-l vede drept un arhetip al camaraderiei; vede maeștri la toate colțurile și iluminați care îi transmit înțelepciunea din paginile unei reviste de modă sau de pe ecranul televizorului. Mai târziu, când încep să iasă la suprafață înșelătoriile, nu-și va reconsidera în niciun caz poziția, ci dimpotrivă, va da vina pe alții, pe cei care, chipurile, i-au distrus visul ori s-au depărtat de lumea lui de fantezii și au ales alte drumuri.

A vedea lucrurile așa cum sunt, adică a vedea ceea ce ținem în propriile mâini, nu înseamnă a ne lăsa copleșiți de realitatea obiectivă, nici a nega orice acțiune menită a ne ajuta să ne dezvoltăm. Dimpotrivă, nu se poate iniția un marș fără un punct de plecare și unul de sosire, chiar dacă numai parțial, pentru ca mersul să continue. Punctul de plecare este recunoașterea a ceea ce deținem, a ceea ce am obținut până în prezent, a ceea ce suntem, a felului cum stau lucrurile și a mediului în care ne mișcăm: pe el ne sprijinim, de aici extragem mijloacele pentru a avansa și a urca.

A vedea lucrurile așa cum sunt înseamnă a avea bun-simț, a te bucura de folosirea simțului practic atât de drag filosofului autentic, chiar dacă mai târziu poți și să te aventurezi în zbor spre cele mai înalte visuri ale tale. Dar una este să dorești cele mai bune lucruri pentru viitor, un viitor care începe chiar de mâine, și cu totul altceva este să nu știi cum să obții ceva mai bun pornind de la ceea ce ai.

Cum să îmbunătățim ceva dacă nu știm în ce stadiu se găsește? Cum să impulsionăm o înaintare dacă nu știm de unde începem să avansăm? De multe ori spunem că pentru un filosof viitorul este deja prezent, în timp ce aceia care rămân impasibili în fața adevărului nu văd dincolo de ceea ce le arată ochii lor fizici.

E adevărat, dar asta nu înseamnă că visăm la viitor „ca și când” ar fi deja realitate, fără să cunoaștem prezentul sau disprețuindu-l, ci că, amplificându-se, conștiința îi permite prezentului să cuprindă o mare parte din viitor, așa cum cuprinde o mare parte din trecutul pe care lumea, din păcate, îl uită de obicei. Înseamnă că, din interiorul momentului prezent, putem face o proiecție temporală, rod al experienței, și reușim astfel, sprijinindu-ne pe trecut, să întrevedem viitorul.

Este nevoie să deținem dubla capacitate de a imagina lucrurile așa cum ne-am dori să fie, fără a înceta din acest motiv să le vedem așa cum sunt în realitate. Este necesar să știm ce ne dorim și, de asemenea, ce avem acum pentru a obține ceea ce ne dorim.