În Egiptul antic viața și moartea erau considerate etape succesive ale unei unice și eterne existențe. Scopul vieții omului pe Pământ era acela de a trăi în acord cu principiile Naturii și Cosmosului, pentru a putea accede după moarte la Amenti – Egiptul Ceresc, lumea formelor perfecte ce inspiră existența materială. Pentru a pregăti sufletul pentru marea călătorie de dincolo de moarte, se realizau ritualuri, cum ar fi cel de mumificare și se puneau în mormânt, alături de mumie, texte conținând formule magice și rugăciuni, care să-l îndrume pe cel decedat în Lumea de Dincolo, pentru a putea depăși toate obstacolele și a ajunge în fața judecății lui Osiris. Numele adevărat al acestor texte sacre, cunoscute drept Cărțile Egiptene ale Morților, după locul în care au fost găsite, pe pereții mormintelor, sarcofagelor, pe papirusuri sau pe pânza care înfășura mumia, era Cartea ieșirii sufletului la lumina zilei. Conferința prezintă o abordare istorică și simbolică a acestor texte, ce reflectă profunzimea gândirii unei civilizații ce continuă să ne fascineze și astăzi.