Mandala Hindusă

Mandala indiană tradițională este o reprezentare simbolică, sub formă de pătrat sau cerc, a structurii și funcțiilor cosmice, având în centru o figură divină, Brahma, înconjurată de alte zeități. Rândurile concentrice de pătrate simbolizează, printre altele, ciclurile solare si lunare. Pătratul exterior are patru porți păzite fiecare de o mantra (cuvântare magică).

Această schemă sacră este regăsită în planul templelor hinduse cum ar fi Angkor Wat din Cambodgia. Yantra este o altă formă de mandala, o reprezentare geometrică mai simplă, semnificând unirea cu un singur aspect al sacrului. Spre deosebire de yantra, mandala poate include în reprezentare un număr nelimitat de zeități.

Termenul mandala este folosit și pentru denumirea capitolelor Vedelor, cele mai vechi texte ale religiei hinduse.

Mandala Budistă

Mandala budistă își are originea în același simbolism, având în centru un Buddha, care este însoțit de alte zeități. Ea se întâlnește sub formă de pictură sau desenată pe pământ cu nisip sau orez. La scară mai mare o regăsim în construcția templelor budiste cum ar fi Samye în Tibet și Borobudur în Insula Java. Este reprezentată ca un pătrat cu patru porți, ce conține cercuri și diferite simboluri sacre. Mandalele realizate în China și Japonia au ca specific florile de lotus, fiecărei petale corespunzându-i un Buddha sau Boddisatwa. Porțile pătratelor exterioare sunt păzite, trecerea prin ele semnificând depășirea unor etape în procesul expansiunii conștiinței. Centrul mandalei reprezintă spațiul iluminării.

În Tibet, Mandala este văzută ca o legătură între cele două lumi, materială și spirituală. Semnifică în același timp natura duală a omului, concilierea opuselor. Este imaginea lumii divine, ea simbolizează drumul către iluminare, către centru, ascensiunea spirituală a unui discipol.

Mandalele tibetane au un desen complex, încărcat de simboluri și culoare. Necesită o mare concentrare asupra fiecărui detaliu și fiecărei semnificații. Contemplarea și construirea mandalelor din nisip sau orez de către călugării budiști reprezintă un act de purificare, de conștientizare a temporalității lumii materiale în raport cu natura divină, spirituală, nemuritoare.

Borobudur

Borobudur este un monument budist construit în timpul dinastiei Sailendra (760-860) în inima insulei Java, descoperit la începutul secolului XIX. Cea mai mare construcție budistă din afara Indiei și unul dintre cele mai remarcabile edificii religioase ale lumii, acest templu este precum o imensă mandala din piatră.

Este împărțit în trei niveluri și are forma unei piramide în trepte compusă din patru terase pătrate suprapuse și trei terase circulare, ce culminează cu o stupa terminală reprezentând muntele sacru Meru. Pe cele trei terase circulare sunt construite stupe în formă de clopot. Trecerea de la un nivel la altul se face prin intermediul unor porți păzite de gardieni.

Celor trei niveluri le corespund cele trei lumi ale universului budist: Kamadhatu (lumea pasiunilor), Rupadhatu (lumea formelor iluzorii) si Arupadhatu (lumea „non-formei”, unde conștiința omului este eliberată de atașamentele față de orice lucru formal).

Borobudur reprezintă nu numai structura Universului, dar și diferitele etape de evoluție a conștiinței umane. Pe terasele circulare superioare sunt dispuse 72 de stupe, în cercuri concentrice, având mici deschizături ce permit observarea în interior, și doar stupa terminală este complet închisă.

Templul Samye, Tibet

Este unul dintre cele mai vechi temple tibetane, construit în secolul VIII. Construcțiile sunt dispuse în jurul unui templu central ce reprezenta „axis mundi”. Întreaga structură a mănăstirii reflectă reprezentarea mitică a Universului în Tibet. Acestei structuri vizibile îi corespunde o structură interioară, un cosmos spiritual, pe care-l putem recunoaște după forma și dispunerea interioară a templelor.

Accesul în templul central se face printr-o scară cu șapte trepte, cei patru stâlpi principali simbolizând Cele patru Adevăruri nobile ale lui Buddha. În jurul lui sunt dispuse, sub formă de cruce, alte patru temple importante ce reprezintă cele „patru mari continente ale lumii” și opt altare mai mici care înfățișează cele „opt mici continente ale lumii”. Tot aici se află și un templu al Soarelui, altul al Lunii și numeroase stupe de diferite dimensiuni.

În același cadru se găsesc patru stupe mari care protejează granițele microcosmosului, fiind asociate cu gardienii celor patru puncte cardinale ce apără teritoriul sacru cuprins în interiorul mandalei. Stupele sunt monumente religioase budiste ce conțin relicve sacre, având o bază circulară sau pătrată ce susține un dom.

Angkor Wat, Cambodgia

Templul Angkor Wat este o bijuterie a arhitecturii khmere, fiind considerat cea mai mare construcție religioasă din lume, situat în Cambodgia, în apropierea orașului Siam Reap. Dedicat zeului hindus Vishnu, „Orașul Pierdut” a fost construit în prima jumătate a secolului XII. Structura piramidală se întinde pe o suprafață de 1,5 km pătrați, fiind îngrădită de un șanț cu apă de 180 metri lățime, cu rol de protecție împotriva pericolelor din junglă. Templul reprezintă Muntele Meru, casa zeilor în mitologia hindusă. Pereții interiori sunt decorați cu scene reprezentând principalele episoade din epopeele Ramayana si Mahabharata. Turnurile în formă de muguri de lotus simbolizează cele cinci vârfuri ale muntelui.

Imaginea: „Mandala Golden Flower”, din „Secretul florii de aur” de C. G. Jung, sub licență „Public Domain” via Commons. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Mandala_Golden_Flower_Jung.JPG#/media/File:Mandala_Golden_Flower_Jung.JPG