Din Prolog: Conştiinţa este centrul fiinţei, punctul de referinţă obligatoriu pentru toate activităţile psihice şi mentale. Conştiinţa este punct şi axă, suportul necesar pentru evitarea dispersiei cauzate de lumea înconjurătoare.

... Se aseamănă cu soarele... care menţine împreună toţi aştrii ce se rotesc în jurul lui. Chiar dacă orbitele desenează cercuri sau elipse, chiar dacă focarul – sau focarele – nu se află exact în centrul geometric, nu ne îndoim de importanţa soarelui ca suport general al vieţii – de la cea fizică până la cea spirituală – pentru întregul sistem.

În acelaşi mod funcţionează şi conştiinţa, cuprinzând toate posibilităţile de expresie, şi nu doar pe cele psihologice...

Centrul poate fi, aşadar, un focar luminos care ne arată calea de urmat… Pentru a ajunge în centru trebuie să urmăm un drum drept sau, cu alte cuvinte, un drum al justeţei şi al rectitudinii…