Printre multele lucruri care „acum nu se mai poartă” este şi eroismul, sensul eroic al vieţii. Faptele eroice rămân pentru cărţi, dar nici măcar pentru cele de Istorie, ci pentru cele de poveşti fantastice destinate copiilor şi celor care se întreţin cu eroi de hârtie sau de celuloid, atunci când nu intervine psihologul de serviciu pentru a spune că astfel de poveşti deformează mintea infantilă.

Dar, în ciuda diverselor mode, viaţa ne oferă prin bogata sa colecţie de eşantioane, mult mai multe fapte eroice decât ar fi cineva dispus să admită. Nu este vorba de marile personalități, de cei care, în pofida opacităţii criticilor invidioase, continuă să strălucească prin timp datorită propriei lumini, nu. Este vorba de micii eroi cotidieni care realizează adevărate fapte eroice, cu un efort demn de titani, deşi au înălţimea oamenilor.

Fiecare are propria sa măsură. Fiecare are propriile sale sentimente şi idei, visuri şi ambiţii. Fiecare are dorinţe proprii de schimbare, de perfecţionare, de a lăsa lumea puţin mai bună decât a găsit-o... Şi astfel, în acest “fiecare”, cu toate aceste caracteristici, se află eroul cotidian, cel care trudeşte din greu pentru a obţine ceva sau mai mult decât ceea ce am menţionat mai sus.

Dacă vreun scriitor talentat ar aduna experienţele acestor personaje anonime şi le-ar exprima în cuvinte, aceste personaje şi peripeţiile lor ar deveni eroi şi fapte eroice, deoarece s-ar putea extrage valoarea din fiecare experienţă, vitejia din fiecare minut.

Când Filosofia Clasică punea în evidenţă eroii, făcându-i să fie recunoscuţi de toţi, cred că nu se sprijinea doar pe fapte eroice războinice sau pe acte remarcabile de îndemânare psihică sau biologică. Cred că întrevăd, mai mult ca un filosof, o invitaţie tăcută şi subtilă să ne luăm la întrecere cu aceşti eroi chiar în simplitatea propriilor noastre vieţi, în postul de luptă - de ce nu? - pe care Destinul ni l-a dat fiecăruia dintre noi.

Sensul eroic al vieţii nu se termină cu o luptă, nici cu vreo ocazie dificilă din care am putea să ieşim victorioşi. De aceea vorbim despre un SENS AL VIEŢII, şi nu despre o ocazie în viaţă. Sensul vieţii este ca o direcţie generală, este un drum, cu mai multe sau mai puţine abisuri, care duce la un scop.

Şi eroismul constă şi în a privi cu atenţie fiecare zi, fiecare act, ca pe o probă în care toate forţele noastre, de la cele fizice până la cele mai subtile ale inteligenţei şi ale sufletului, vor intra în joc. Uneori vom cădea şi de tot atâtea ori, şi de câte ori va mai fi nevoie, ne vom ridica din nou... Atunci, încă nu simţi eroul din tine? Acordă-i un loc şi îl vei vedea crescând ca o coloană în interiorul tău.

Aceasta este o invitaţie la eroism: să fii diferit, să fii mai bun, să fii senin, cinstit şi raţional în numele unei FILOSOFII NATURALE, când toţi insistă să se distrugă în numele prostului gust şi al ignoranţei.