Când vorbim despre Franz Liszt, trebuie să ni-l amintim ca pe un pianist al publicului, un om al spectacolului, care ştia cum să-şi atragă spectatorii şi admiratorii. Avea nu numai o înfăţişare plăcută, dar şi o tehnică şi o sonoritate fără precedent. Liszt a reprezentat o nouă atitudine, un nou mod de interpretare. S-a născut la Raiding, în Ungaria, la 22 octombrie 1811 aproape în aceeaşi perioadă cu ceilalţi romantici, dar a trăit mai mult decât majoritatea. Este recunoscut ca un adevărat compozitor şi unul dintre cei mai renumiţi pianişti ai tuturor timpurilor. Încă de la vârsta de şapte ani cânta foarte bine la pian, la opt ani deja compunea, la nouă ani dădea concerte publice şi la zece ani, în 1821, studia pianul cu Carl Czerny şi compoziţia cu Antonio Salieri. Începând cu 1823, a susţinut o serie de turnee la Paris. Franz Liszt a fost puternic influenţat de Berlioz, datorită căruia a descoperit genul vizionar al romantismului şi dragostea pentru monumental. Alte influenţe care pot fi amintite sunt cele ale lui Paganini şi Chopin. De la Paganini Liszt s-a inspirat în ceea ce priveşte partea instrumentală, a transferat efectele lui din domeniul pianului, scoţând astfel în evidenţă tehnica transcedentală şi dorinţa de spectaculozitate. Opera lui Chopin i-a arătat lui Liszt că arta interpretativă nu este doar bravadă, ci şi poezie, pianul fiind capabil să redea diverse nuanţe coloristice. Recitalurile lui Liszt au avut un succes răsunător. Până în anul 1839 a împărţit scena cu aţi interpreţi, însă după această perioadă a început să susţină recitaluri solo. Se consideră de altfel, că el este cel care a "inventat" acest tip de interpretare. Franz Liszt s-a maturizat foarte repede ca muzician, devenind unul din cei mai mari pianişti pe care i-a cunoscut omenirea. În paralel, s-a dezvoltat şi latura sa de compozitor, compunând la doar 14 ani opera Don Sancho, care din păcate este foarte puţin cunoscută azi. După anul 1835 a început seria de lucrări ce aveau să figureze mai târziu în repertorii. Până în 1839 a compus Studiile "Transcedentale", Studiile "Paganini" şi seriile de lucrări pentru orgă ale lui Bach transcrise pentru pian. După 1840, au fost publicate mai multe lieduri şi Rapsodiile ungare. În 1854 ia naştere Sonata pentru pian în Si minor, considerată una dintre cele mai importante manifestări ale mişcării romantice. Alături de Concertul cu o singură mişcare în Mi minor, Sonata s-a menţinut în repertorii din momentul în care a fost compusă şi până astăzi. În anul 1847, are loc o schimbare în activitatea lui Liszt. Pianistul refuză să mai facă turnee şi să dea concerte pentru bani. Din anul 1848, s-a preocupat mai mult de compoziţia şi crearea unei noi forme muzicale - poemul simfonic. Acesta este o creaţie muzicală ce are ca sursă de inspiraţie o operă artistică din altă sferă decât cea muzicală. Puteau fi folosite poeme, piese literare, picturi, etc. Liszt şi-a propus să facă din Weimar, localitatea în care se mută în 1848 un oraş al mişcării muzicale progresiste. A prezentat aici muzica diverşilor compozitori precum Wagner, Berlioz, Verdi şi alţii. Tot aici Liszt a început să dirijeze, dar cariera sa ca dirijor nu este în general recunoscută. Ca şi profesor de pian Liszt a exercitat o mare influenţă asupra elevilor săi, care l-au urmat pretudindeni. Printre cei mai cunoscuţi s-au numărat Bülow, Tausig, Sophie Menter, Eugen d'Albert, Alfred Reisenauer şi alţii. În perioada petrecută la Weimer, Liszt a compus lucrări ambiţioase precum Simfonia "Faust", Simfonia "Dante", "Totentanz", dar şi un număr mare de piese cu muzică religioasă. Wagner, ginerele lui Liszt, a recunoscut că i-a datorat mult pianistului: "De când am auzit compoziţiile lui Liszt, modul meu de a trata armonia a devenit foarte diferit faţă de cel de dinainte". Franz Liszt s-a stins din viaţă la 31 iulie 1886, la Bayreuth, Bavaria.