Cariera compozitorului italian, Luigi Cherubini, a avut suişuri şi coborâşuri; el nefiind mereu pe gustul publicului, chiar dacă personalităţi precum Beethoveen şi Haydn l-au apreciat ca pe unul dintre cele mai valoroase talente muzicale ale vremii. A fost un virtuos al muzicii polifonice, a îmbinat bunul gust al perioadei clasice cu expresivitatea dramatică a perioadei romantice, a scris opere, cea mai cunoscută astăzi fiind Medeea, bazată pe tragedia scrisă de Euripide, precum şi lucrări religioase, domeniu în care a excelat. Astăzi, Cherubini se interpretează destul de rar, dar, ca şi conducător al Conservatorului din Paris, acesta a influenţat tinerele generaţii de muzicieni şi s-a opus răspândirii inovaţiilor aduse de unii romantici, în frunte cu tânarul Berlioz, în favoarea clarităţii clasice îmbinate cu expresivitatea romantică. Cherubini s-a născut la Florenţa în 1760. Educaţia muzicală a început-o la vârsta de 6 ani, sub îndrumarea tatălui său, el însuşi muzician. A studiat clavecinul şi până la vârsta de 13 ani a compus deja câteva lucrări de factură religioasă. Curând, talentul său a devenit cunoscut şi a ajuns să fie considerat un copil minune. La 18 ani, cu sprijinul financiar al viitorului împărat Leopold al II-lea, tânărul muzician studiază alături de Giuseppe Sarti, compozitor şi profesor foarte apreciat la vremea respectivă. Acesta îi îndreaptă atenţia spre muzica sacră a Renaşterii, în special spre cea a lui Palestrina, fapt care va avea o profundă influenţă asupra calităţii compoziţiilor. În anii tinereţii, Cherubini şi-a îndreptat atenţia spre operă, forma muzicală specifică acelei perioade; a compus opere serie şi opere buffe, care însă au avut succes discret. În 1788 se stabileşte la Paris, unde va avea şi primul său mare succes cu opera Lodoïska (1791). Acesta a fost urmat de cel al Medeei (1797) şi al operei Les deux journées (1800). Dar idealismul, predispoziţia pentru independenţa muzicală, caracterul măreţ şi complex al muzicii lui Cherubini l-au împiedicat pe acesta să devină popular în rândul contemporanilor. Revoluţia Franceză a influenţat direct viaţa compozitorului, care a fost nevoit să ascundă fostele legături cu lumea aristocratică şi să-şi simplifice stilul muzical. Cu toate că opera Faniska, creată în 1806, a fost primită cu mult entuziasm de Haydn şi Beethoven, Cherubini nu a reuşit să intre în graţiile publicului. Dezamăgit de lipsa de succes a lucrărilor dramatice, Cherubini se reîntoarce la muzica sacră. Va scrie mise şi recviemuri, forme muzicale în care îşi va demonstra pe deplin maiestria. Recviemul în Do minor (1816), care comemorează execuţia regelui Ludovic al XVI -lea al Franţei, a avut un succes strălucitor şi a fost admirat de compozitori precum Beethoven, Schumann şi Brahms. Din 1822 până în 1842, compozitorul a fost director al Conservatorului din Paris, perioadă în care, cum spuneam, în calitate de profesor, exercită o puternică influenţă asupra tinerelor generaţii de muzicieni. Spre sfârşitul vieţii, Cherubini s-a bucurat atât de respectul şi devotamentul elevilor săi, cât şi de înalta apreciere a celor mai valoroşi muzicieni contemporani. Îndelungata carieră didactică i-a fost încununată de studiul Cours de contrepoint et de fugue (1835), în care-şi prezintă ideile muzicale conservatoare, pentru care a fost adesea criticat de mai tinerii romantici, în frunte cu Berlioz. Luigi Cherubini a murit la vârsta de 81 de ani, la Paris. "Muzica lui Cherubini este expresia perfectă a unui om a cărui imagine a fost neplăcut deformată de ironiile lui Berlioz, care, cu toate acestea, l-a admirat şi a ştiut să-l imite, şi de dispreţul în care l-au ţinut generaţii întregi de istorici. Într-o aparenţă austeră, Cherubini ascundea un suflet sensibil şi, fiind prizonierul unei gândiri clasice, se simţea derutat în perioada romantică, ale cărei prime nelinişti le-a reflectat totuşi minunat. Într-adevăr, trebuie să menţionăm faptul că el este singurul compozitor de primă mărime care a fost contemporan în acelaşi timp cu Mozart şi cu Beethoven. […] Romantic împotriva lui însuşi, contemporan cu Rossini, dar străin de influenţele sale, admirat de Beethoven, Schumann, Wagner şi Brahms, educat în Italia, francez prin adopţiune şi onorat de Germania, Cherubini a ocupat un loc important în elaborarea romantismului muzical european. (Dicţionar Larousse de mari muzicieni)