Fiind chemat la o nuntă, Nastratin Hogea merse îmbrăcat în haine simple, ca un om sărac. Văzându-l astfel, nuntaşii nici nu-l băgară în seamă, fiind ocupați să-i trateze cum se cuvine și să-i așeze la loc de cinste pe cei cu haine scumpe.
Nastratin văzând aceasta, se sculă din locul cel mai din marginea mesei, unde fusese lăsat să stea și alergă la un prieten cu rugămintea de a-i împrumuta hainele lui cele mai bune.
Şi astfel îmbrăcat tare frumos și cu o blană prețioasă pe deasupra, se întoarse la nuntă, de data aceasta fiind întâmpinat cu mare fast și așezat chiar în fruntea mesei.
Așezându-se la masă, Nastratin şi-a întins mâneca în vasele cu mâncare, zicând:

- Poftim, blană, mănâncă ce e mai bun...

Uimiți de gestul său, nuntaşii îl întrebară ce rost are. Iar el le răspunse:
- Când am venit cu hainele cele proaste nimeni nu m-a cinstit și aproape că nu m-ați văzut. Dar cum am apărut cu hainele acestea, toţi mi-ați dat locul de seamă. Nu se cuvine, așadar, să răsplătesc și eu blana cea de preț? Căci văd că mai mare preț se pune pe haine, iar persoana ce le poartă nu contează aproape de loc.