Glasul liniștii

Helena Petrovna Blavatski

Despre autor: Helena Petrovna Blavatsky este cunoscută ca fondatoarea, în 1875, a Societăţii Teosofice. Rusoaică de origine, cosmopolită, călătoreşte din America de Sud până în Japonia şi Indonezia, în Egipt, Grecia şi India, traducând din 16 limbi, inclusiv ebraică, sanscrită, latină şi greacă. Intenţia ei a fost de a reînvia vechile Şcoli de Mistere, a acelor centre din vremea lui Pitagora, Platon sau Plotin în care se învăţa că în om şi în natură există legi de o profunzime şi simplitate inimaginabile, care se pot cunoaşte şi care, prin studiul lor, duc la descoperirea identităţii reale, la intuirea adevărului.

Născută Hahn, în noaptea dintre 11 şi 12 august 1831, la Ekaterinoslav, era descendentă a unor cruciaţi, tatăl său coborând din ramura Conţilor de Hahn Mecklenburg, iar mama fiind fiica Consilierului Regal Andrey Fadeieff şi a Prinţesei Helena Dolgorouky, aceasta la rândul ei descendentă a primului conducător al Rusiei, Ducele Rurik.

Operele ei fundamentale sunt „Doctrina Secretă” (carte monumentală conţinând o istorie universală a simbolurilor, filosofiilor şi credinţelor, a ezoterismului şi a Marilor Adepţi şi Iniţiaţi), „Isis fără văl” (studiu consacrat depăşirii graniţelor aparente dintre ştiinţă şi religie), „Cheia teosofiei” (prezentare a ideilor teosofice fundamentale), „Glosarul teosofic” şi „Glasul liniştii” (traducere a unui vechi text iniţiatic tibetan).

Viaţa ei a fost dedicată în totalitate căutării izvoarelor comune ale înţelepciunii universale, într-o viziune de mare profunzime şi autenticitate, care nu de puţine ori a şocat, obţinând însă în acelaşi timp şi confirmările istoriei.


Din Prolog: “Paginile care urmează sunt preluate din “Cartea Preceptelor de Aur”, lucrare încredinţată discipolilor mistici din Orient. Cunoaşterea lor este obligatorie în acea şcoală ale cărei învăţături sunt acceptate de mulţi teosofi. De aceea, cunoscând multe dintre aceste precepte pe dinafară, traducerea lor a fost o sarcină relativ uşoară...

Lucrarea din care am făcut această traducere face parte din aceeaşi serie din care au fost preluate versurile “Cărţii Dzyan”, pe care se întemeiază “Doctrina Secretă”. “Cartea Preceptelor de Aur” pare să aibă aceeaşi origine ca şi marea operă mistică numită “Paramartha” care, potrivit legendei lui Nagarjuna, a fost înmânată marelui Arhat de Naga sau “Şarpe” (de fapt un nume dat vechilor Iniţiaţi)... “Cartea Preceptelor de Aur” – dintre ale cărei scrieri unele sunt pre-budiste, altele dintr-o perioadă mai târzie – conţine cam nouăzeci de mici tratate. Dintre acestea, am memorat cu ani în urmă treizeci şi nouă. Pentru a traduce mai uşor restul ar trebui să mă opresc asupra notelor împrăştiate pe un mare număr de hârtii şi jurnale adunate în ultimii douăzeci de ani şi niciodată puse în ordine. Însă nici nu pot fi traduse toate şi dăruite unei lumi prea egoiste şi prea ataşate de obiectele simţurilor, pentru a fi pregătită să primească cu un spirit corect o asemenea înaltă morală. Niciodată un om, fără o extraordinară perseverenţă în cunoaşterea de sine, nu-şi va putea apleca urechea la învăţătura aceasta.” HPB

© Noua Acropola 2017