La trecerea dintre Evul Mediu şi Renaştere, Dante Alighieri (1265-1321) este considerat primul reprezentant al omului universal din Quattrocento-ul italian. Teolog şi filosof, deopotrivă mare poet, el este considerat creatorul limbii literare italiene, derivată din dialectul toscan.

S-a născut în Florența, în perioada războaielor civile dintre facțiunile politice interne ale guelfilor și ghibelinilor. Studiază diferite domenii ale cunoașterii precum retorica, istoria, teologia, astronomia, matematica, fizica, dialectica, zoologia. Aprofundează operele autorilor clasici greci și romani și ajunge să cunoască deopotrivă Sfintele Scripturi.

Adolescența și tinerețea îi sunt marcate de imaginea frumoasei Beatrice, de care va rămâne îndrăgostit toată viața și îl va inspira în creația sa artistică.

S-a căsătorit la 30 de ani cu Gemma Donnati, dintr-o vestită familie florentină, și a avut patru copii.

Participă la viața politică a cetății natale și ia parte la confruntarea armată dintre Florența și alte cetăți toscane. Îndeplinește cu succes mai multe misiuni diplomatice. În 1301 este trimis ambasador la Roma. Ca urmare a schimbărilor politice produse în Florența, este judecat în lipsă și condamnat la moarte, ceea ce îl va determina să nu se mai întoarcă niciodată în cetatea natală.

Urmează 20 de ani de peregrinări prin statele italiene, unde este apreciat și recunoscut ca diplomat și literat. Redactează lucrări (Banchetul, Epistole) care descriu evenimentele sociale și politice ale momentului din perspectivă morală, filosofică și cetățenească. Este primul care menționează necesitatea separării funcțiilor celor două puteri în stat, laică și religioasă, descriind pentru fiecare dintre acestea rolurile specifice și contribuția diferită în viața individului și a societății. Subliniază importanța respectării Justiției în buna funcționare a statului și pentru asigurarea fericirii fiecărui cetățean.

Susține prelegeri pe teme științifice în locuri publice, în limba italiană vorbită, cu scopul de a permite accesul la cunoaștere unui număr cât mai mare de oameni.

Moare la 56 ani în timpul îndeplinirii unei misiuni diplomatice ce avea drept scop încheierea conflictului între Ravena și Veneția, îmbolnăvindu-se grav. Este înmormântat cu fast și respect la Ravena, primind cele mai înalte elogii.

Opera principală a lui Dante se numește Divina Comedie.  Este un poem sacru care descrie în mod alegoric călătoria sufletului, vorbește despre destinul uman şi în acelaşi timp constituie o adevărată enciclopedie care reunește toată învățătura secolelor Antichităţii şi ale Evului Mediu latin. Etapele prin care trece conştiinţa în cursul „iniţierii” sunt reprezentate simbolic prin ceruri: Infernul este simbolul lumii profane, Purgatoriul este sediul probelor iniţiatice, iar Paradisul este tărâmul spiritelor care au atins perfecţiunea. Infernul este domeniul materiei, cu infinitele sale formele distincte, clar diferenţiate. În Purgatoriu realitatea se transformă, devenind amintiri ale trecutului, de care Sufletul se eliberează treptat. După această purificare, Sufletul poate străbate în continuare treptele Paradisului, pentru a ajunge în Empireu, „cetatea lui Dumnezeu”, centrul Universului. Aici atinge suprema Cunoaştere şi Iubire de Dumnezeu, care îi permite contopirea cu Marea Fiinţă. Drumul Sufletului este prezentat de Dante ca o  transformare interioară, prin sublimarea şi înnobilarea sentimentelor, prin înălțarea și aprofundarea perspectivei intelectuale.

Dante este exilat din oraşul său natal Florenţa, acuzatorii săi protestând împotriva sincretismului între mitologia antică şi religia creştină pe care-l promovase în opera sa. La 100 de ani de la surghiun, opera completă a lui Dante este introdusă în viaţa literară a Florenţei, devenind punct de referinţă şi izvor de inspiraţie pentru artiştii italieni ai Renaşterii.

Botticelli ilustrează Divina Comedie a lui Dante, după ce studiază timp de 25 de ani cele 14.000 de versuri ale operei acestuia. Deşi la distanță de două secole, cei doi artişti se aseamănă prin pasiunea lor pentru reprezentările simbolice. Imaginea picturală reflectă perfect versurile lui Dante, ambele, poezia și pictura, constituind o reflectare a ideilor renascentiste despre regăsirea dimensiunii spirituale de către sufletul uman.

Imaginea: Dante, Divina Comedie, de Domenico di Michelino, domeniu public.