Cultură şi idei - Numărul 06

© EDITORIAL - Adevărul

Prof. IVO IVANOVICI
Director al Asociaţiei culturale
Noua Acropolă din România


Scriind acest editorial, mi-am adus aminte de învăţătura lui Platon potrivit căreia unele idei sunt atât de subtile şi de bogate în conţinut încât, pentru a le comunica, este cel mai bine să apelăm la mituri. Aşadar… vom vorbi despre Adevăr…

Ce este Adevărul, din ce constă Adevărul? Chiar dacă, din perspectivă riguros metafizică, probabil singurul răspuns corect ar fi lipsa unui răspuns, adică tăcere - căci orice afirmaţie s-ar emite, definiţia adevărului absolut scapă – totuşi, noi filosofii - cei îndrăgostiţi de adevăr - avem nevoie de un răspuns funcţional şi util, de o concepţie viabilă ce poate fi trăită în viaţa de zi cu zi.

Vom apela la o legendă orientală, prezentată în cuprinsul marii epopei hinduse Mahabharata.

În linii mari, aici se povesteşte despre conflictul între două ramuri ale uneia şi aceleiaşi familii: Pandavaşi şi Kuravaşi. Cele două oştiri se înfruntă pentru stăpânirea oraşului Hastinapura (Oraşul Înţelepciunii sau o stare elevată de conştiinţă). Amândouă armatele sunt formate din ostaşi măreţi, atât de virtuoşi şi de puternici încât, de multe ori, sunt consideraţi fiii unor mari Zei, expresia în lumea umană a unor forţe inteligente cosmice. Înainte ca războiul să fie declarat în mod categoric, Krişna, regele din oraşul Dvaraka, dar - în acelaşi timp - şi expresia necesităţii de regenerare în acord cu principiile vieţii universale, se implică în desfăşurarea evenimentelor şi face un ultim efort de mediere pe lângă Duryodhana, şeful clanului Kuru, uzurpatorul tronului oraşului Hastinapura. Duryodhana respinge oferta lui Krişna de a ceda de bună voie conducerea asupra oraşului în favoarea lui Yudhisthira, fiul Legii şi moştenitorul de drept al tronului Hastinapurei, solicitându-i în schimb susţinerea, căci, după cum sugerează el, Krişna ar fi un fals mesager al necesităţii de reînnoire universală dacă ar prefera unii oameni altora, dacă ar nesocoti faptul că fiecare deţine o parte de adevăr… Nu este oare de respectat faptul că şi ei, Kuravaşii, apără virtuţi precum onoarea şi cinstea personală, dreptul fiecărei persoane de a lupta şi de a învinge, chiar dacă succesul ei înseamnă pierdere pentru altcineva… Nu cumva în natură operează legea selecţiei celor mai puternici? Krişna răspunde magistral la provocarea lui Duryodhana, oferindu-i să aleagă: doreşte să-i fie alături puterea lui (ostaşii din Dvaraka) sau înţelepciunea lui (sfaturile şi instrucţiunile). Iar Duryodhana a ales puterea…

A urmat războiul. Luptele de pe câmpia Kurukşetra (Câmpia Vieţii) au durat 18 zile. Krişna şi-a menţinut promisiunea, soldaţii lui au luptat alături de Kuravaşi, iar el a devenit sfetnicul şi îndrumătorul celui mai mare erou din tabăra Pandavaşilor, Arjuna. Căpeteniile Kuravaşilor au căzut în luptă una după alta şi, până la urmă, Pandavaşii au ieşit învingători, au recucerit Hastinapura, iar cel mai mare dintre ei - Yudhisthira, întruchiparea dreptăţii - a fost proclamat Rege.

De ce au câştigat Pandavaşii sau - aşa cum sugerează chiar reprezentanţi înalţi ai Kuravaşilor în mai multe declaraţii făcute înainte să înceapă ostilităţile - de ce victoria finală a Pandavaşilor a fost cunoscută dinainte şi, de fapt, în nici un moment nu a fost pusă sub semnul îndoielii?

Vyasa, autorul mitic al legendei, sugerează, printre rânduri, că soarta confruntării a fost decisă de... Adevăr. Pandavaşii, cei care s-au angajat în bătălie pentru a sprijini Legea, valorile şi principiile universal valabile, sunt superiori Kuravaşilor, care pun în prim plan valorile şi interesele parţiale, personale, de grup, chiar dacă şi acestea constituie adevăruri, însă mărunte şi relative.

Victoria Pandavaşilor ne vorbeşte despre „tehnica” îmbunătăţirii fiinţei umane la nivel individual, dar şi despre „tehnica” înfloririi culturii şi a civilizaţiei.

Indiferent de argumente şi de dibăcia discursului, valoarea nu se poate naşte într-un mediu ignorant, mincinos, duplicitar sau ipocrit. Aici cresc numai plante mărunte şi mediocre, colorate preponderent într-un număr redus de nuanţe de gri.

Toate acestea s-ar putea formula şi mult mai direct: dacă adevărul este un atribut al Fiinţei, iar minciuna exprimă non-fiinţă, este firesc ca cea dintâi să se impună în marea bătălie a vieţii. Cum ar fi posibil ca o valoare ce dăinuie să ia naştere din minciună? Cum s-ar putea dobândi fericirea durabilă pe baza unor premise false?

Dar unde oare sălăşluieşte Adevărul, cum poate fi descoperit? Potrivit oamenilor înţelepţi, Adevărul trebuie să fie căutat în profunzimea a ceea ce a fost numit în antichitate sufletul nemuritor şi care astăzi ar putea fi numit principiul intelectual individual, liberul arbitru sau, pur şi simplu, discernământ. Dacă individul rezultă din efortul de autoformare şi de autoorganizare în jurul unor criterii şi valori imuabile şi transcendentale ce stau la baza propriei vieţi conştiente, cum ar fi, de exemplu, nevoia de bine, nevoia de justeţe sau nevoia de frumos, Adevărul ia naştere din efortul de înţelegere şi de modelare a situaţiilor din propria viaţă în acord cu realitatea mentală a acelui „eu sunt”. Iar pentru un individ, experienţele adunate de-a lungul vieţii vor fi precum perlele unui colier, fiecare exprimând câte un aspect al Adevărului… Numai Individul se poate apropia de Adevăr, mai presus de convenţii efemere.

Astfel, cititorule, dacă îţi doreşti să fii un învingător, să ieşi victorios din tumultul vieţii, înainte de toate trebuie să cauţi şi să te aliezi cu Adevărul şi apoi să înţelegi că nici unul dintre numeroase adevăruri relative întâlnite în diferite momente nu se poate substitui Adevărului Mare. Dacă vrei să ai parte de o cunoaştere durabilă şi să descoperi într-un fel ce înseamnă veşnicia, nu te identifica cu nişte umbre ale adevărului, căci, chiar dacă acestea sunt utile şi valabile într-un context sau în altul, totuşi ele rămân fragmentare, imperfecte şi efemere. Nu te opri niciodată din mers, căci viaţa este un Drum. Cu siguranţă, acolo unde vor încolţi mai multe seminţe ale Adevărului autentic, vor lua naştere, mai devreme sau mai târziu, şi florile culturii şi ale civilizaţiei.

Nimic nu este mai presus de Adevăr!

© Noua Acropola 2017