Cultură şi idei - Numărul 01

© EDITORIAL - Pentru o viaţă mai bună

Prof. IVO IVANOVICI
Director al Asociaţiei culturale
Noua Acropolă din România


Etica este o ramură a filosofiei sau – după cum sugerează una din definiţiile clasice ale acesteia din urmă – o formă specifică de căutare a adevărului. Se referă la viaţa unui om conştient de sine, responsabil faţă de sine şi, de aceea, capabil să-şi exercite liberul arbitru: să judece şi apoi să acţioneze în acord cu dictatul propriei conştiinţe intelectuale. Etica şi viaţa morală oferă oportunitatea unei vieţi libere, demne, juste şi armonioase. Nimeni nu ne poate obliga să ne transformăm viaţa într-o cale de auto-perfecţionare umană, dar cine nu-şi doreşte să poată afirma: „Sunt o fiinţă umană liberă şi responsabilă, drumul vieţii mele rezultă din propriile mele judecăţi şi decizii, pentru mine nu trebuie să gândească nimeni altcineva…” Este vorba de o formă de căutare a adevărului despre originea, prezentul şi finalitatea fiinţei umane, învestită cu scânteia inteligenţei şi capacitatea voinţei, iar împlinirea umană constituie un obiectiv pentru atingerea căruia este necesar să se depună un efort prelungit de auto-cunoaştere şi de auto-conducere, întemeiat pe adevăruri şi valori descoperite şi liber asumate. În fine, toţi filosofii sunt de acord: realizarea pe calea vieţii morale dă naştere unui om cu adevărat liber, sigur pe sine însuşi şi fericit, indiferent de circumstanţele existenţei.

Virtuţile sunt forme simple ale vieţii morale. Spre deosebire de defecte, virtuţile sunt „puteri ale sufletului”, modalităţi prin care o personalitate umană coincide şi traduce în propria sa viaţă dimensiunile adevărate ale fiinţei umane în general. La fel cum orice altă formă de realizare presupune o acţiune şi un efort, tot aşa şi virtuţile sunt „puteri latente” care, dacă li se acordă atenţia cuvenită, pot fi asumate şi actualizate. Nimeni nu se naşte perfect, dar fiecare posedă capacitatea perfecţionării. Toţi vrem să fim învingători şi puternici, iar pentru aceasta trebuie să înlocuim propriile slăbiciuni – defecte – cu virtuţi. Aşadar, suntem fiinţe umane şi soarta mai bună sau mai proastă de care avem parte depinde, în cea mai mare măsură, de modul în care ne conducem noi înşine. Iar în acord cu nivelul mare de complexitate al persoanei umane, există multe virtuţi şi fiecare dintre ele arată cum este posibil să fii mai bun, mai drept, mai armonios.

De acum înainte, în această pagină ne vom întâlni cu o serie de virtuţi, cu o serie de modalităţi în care putem fi mai buni şi mai fericiţi. Şi, cu toţii o ştim foarte bine, lumea aceasta are nevoie – astăzi poate mai mult decât oricând – de oameni buni.

Prima virtute din lista noastră – deşi poate nu este o virtute în sensul strict al noţiunii – este Individul, o fiinţă umană conştientă, unitară şi organizată. Individualitatea înseamnă indivizibilitate, adică faptul că un om se comportă, simte şi gândeşte bazându-se mereu pe criterii şi pe valori pe care le-a asociat cu propriul „Eu sunt”. Este cel care s-a situat în propriul Centru şi care acţionează din propriul Centru, este cel care este mereu solidar cu Sine însuşi. Este un om liber, deoarece acţiunea lui (dar şi modul lui de a fi în general) nu depind de circumstanţe sau de impulsuri şi este un om just deoarece judecă sprijinindu-se pe solul valorilor şi al cunoştinţelor cu care se identifică. Este un om puternic deoarece ştie ce vrea şi este un om pe care „te poţi baza” deoarece reacţiile lui nu sunt niciodată arbitrare. Este un aliat al timpului, deoarece şi-a ordonat ierarhic priorităţile şi are mereu timp pentru ceea ce este important. Este un creator, deoarece dezvoltă capacitatea de imaginaţie. Este o persoană integră şi autentică, deoarece îşi asumă responsabilitatea propriei vieţi, refuzând să copieze, pur şi simplu, clişeele aflate în vogă. De aceea această persoană nu este niciodată „cenuşie”, ci dimpotrivă, este interesantă şi atractivă. Este un om capabil să ofere dragostea necondiţionată, un om căruia îi poţi fi devotat, pentru că odată descoperit el rămâne întotdeauna acelaşi, egal cu sine însuşi.

Dacă azi este atât de mare nevoie de oameni buni, această înseamnă înainte de toate că este nevoie de Indivizi, fiinţe umane care se construiesc pe ele însele şi care, din acest motiv, pot avea o contribuţie constructivă şi benefică la viaţa întregului. Aşadar, să acordăm atenţie Individului din noi şi să-l dezvoltăm

© Noua Acropola 2017