Deși am afirmat-o de multe ori, nu e de prisos să repetăm: omul este bolnav de frică, iar consecințele acestei boli se manifestă în cele mai rele și mai noi forme de suferință, care apar zi de zi.

Ca o gheară înfricoșătoare, frica înșfacă gândurile, sentimentele și voința, răpindu-i astfel omului orice posibilitate de a acționa inteligent. Activitatea vitală se reduce la a se apăra, a fugi de toate, a eluda responsabilitățile, definițiile, a se ascunde ca să „nu atragă atenția”; se apreciază astăzi mai cu seamă griul și opacul și tocmai ele sunt caracteristicile fricii, și ea opacă și cenușie.

În acest context apare un comportament demn de menționat: „a fi contra”; e atitudinea omului care se opune tuturor lucrurilor imediat ce îi solicită cea mai mică decizie personală. Toate lucrurile sunt „rele”, căci defectele ies primele în evidență, în timp ce teama crescândă îl face să piardă orice oportunitate de a recunoaște virtuți.

A fi împotriva a tot și a toate – cu alte cuvinte a nu fi de acord cu nimic – este noua expresie patologică derivată din frică. Singurul lucru considerat bun este propriul beneficiu, propria supraviețuire, chiar dacă pentru ea trebuie să distrugem totul în jur. Căci unde altundeva putem ajunge când suntem împotriva a tot ce ne înconjoară ? Este vorba, evident, de o formă aberantă de egoism, în care „eul” nu se mai poate afirma decât disprețuind totul în jur. În loc să se înalțe fiecare la locul său, mai degrabă minimizează ambianța… cu scopul de a se pune pe sine în valoare. Relele care afectează lumea nu sunt înfruntate, ci negate și denigrate, în timp ce capul se ascunde sub aripile pasivității.

Filosoful trebuie să înlăture frica și odată cu ea, toate „școlile” ei. El trebuie să învețe să distingă binele de rău, să își susțină ideile și să le diferențieze de cele opuse, dar punând de fiecare dată în joc voința și acțiunea. Nu poți pur și simplu să fii „contra”; ca să te opui unui lucru sau altuia, trebuie să ai ca principiu idealuri ferme și autentice. Înainte de a respinge, trebuie să accepți. Înainte de a nega, trebuie să știi.

Filosoful poate descoperi erori și defecte în diversele aspecte ale vieții; dar nu se mulțumește a le semnala și a se teme de ele, ci muncește cu ardoare pentru a ameliora tot ce îi stă în putință, pornind în mod natural de la sine însuși. Filosoful înțelege că în afara răului există întotdeauna binele și pozitivul, doar că uneori dorm sau sunt îngropate sub văluri de frică și inerție. Virtuțile, asemenea tuturor plantelor bune, trebuie cultivate și îngrijite până se dezvoltă complet.

Filosoful nu este contra vieții, ci în favoarea ei, îi acceptă curenții schimbători și se străduiește să obțină o claritate a ideilor care să-i permită să călătorească prin lume. Cel care este împotriva a orice va sfârși prin a ne transforma în „neoameni”, în timp ce filosoful prețuiește condiția umană ca factor indispensabil pentru a construi mult-așteptata Lume Nouă și mai Bună.