Șirul lui Fibonacci

La începutul sec. XIX, matematicianul italian Leonardo Pisano Bigollo, cunoscut mai bine ca Fibonacci, descoperă un șir de numere după o regulă simplă: începea cu 0 și 1, apoi următoarea cifră era suma celor două dinaintea sa, obținându-se 0 1 1 2 3 5 8 13… . Interesantă era relația acestui șir cu numărul de aur, căci un număr al seriei împărțit la cel anterior lui tinde să ofere ca rezultat numărul Φ. Reprezentarea cea mai faimoasă a șirului lui Fibonacci este spirala logaritmică (sau spirala de aur), care se regăsește în multiple expresii ale naturii: corola florilor, cochilia melcului și altele.

Pi

Un alt număr irațional regăsit astăzi cu funcția de constantă majoră în numeroase formule fizice și care în antichitate a fost investit cu aceleași funcții simbolice de natură sacră este cel notat cu litera grecească π (Pi). Pi este definit ca raportul dintre circumferința și diametrul unui cerc, dar și ca raport între aria și pătratul razei unui cerc. Mai exact, este aria unui pătrat cu latura egală cu raza cercului luat în calcul. Aritmetic, π este aproximativ egal cu 3,141592653589793.

Numeroase minți strălucite au încercat să-l explice, problema cvadraturii cercului fiind celebră încă din Antichitate, însă abia secolul XIX va demonstra că Pi este imposibil de obținut din numere întregi prin operații de matematică, unii mergând până la a-l numi „transcendental”.

Imaginea: „Fibonacci spiral 34", sub licență „Public Domain” via Commons. Drepturi de autor: Dicklyon.

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Fibonacci_spiral_34.svg#/media/File:Fibonacci_spiral_34.svg